Smaranda Mureșan a crescut în Unirea, pe vremuri un sat în apropierea Bistriței, acum un cartier cosmopolit al orașului. „Am crescut în acea vatră a satului Unirea. Acum 20-30 de ani Unirea avea 1500 de locuitori, acum are aproape 5.000. În urmă cu 20 de ani, pe ulițele satului Unirea trecea ciurda de vaci. Acum trec câteva zeci de mii de mașini pe zi… Agricultura de tip rural nu mai există aici, din păcate”, a admis dr. Smaranda Mureșan.
Părinții ei au crescut animale, după anii 90, iar Smaranda Mureșan își amintește că a participat la muncile câmpului. „Într-o zi, pe când eram în clasa I, prin septembrie sau octombrie, am mers cu părinții mei la scos de cartofi pe câmp.
Țin minte că ne-am oprit la un moment dat din lucru, ne-am așezat pe o pătură, pe câmp și am luat masa. Țin minte că am mâncat brânză frământată cu ardei roșu… Acea amintire mi-a rămas în memorie ca o ancoră chinestezică, o ancoră vizuală. Întotdeauna când mușc dintr-un ardei, îmi amintesc de momentul acela…
Vecinul din sat care era venit la câmp cu ștraiful și căruța, pentru a încărca sacii de cartofi, m-a pus pe cal. A făcut o scurtă plimbare cu mine, ba chiar m-a lăsat să duc eu calul de hățuri. Vă dați seama ce aventură era pentru un copil să vadă acele lucruri!”, a povestit Smaranda Mureșan, la emisiunea Oameni în Bistrița-Năsăud.
Tânăra cercetătoare a descoperit dragostea pentru folclor în clasa a X-a, la o nuntă unde și-a văzut vecinii jucând un joc de pe Valea Șieului. A făcut dansuri populare timp de aproape 10 ani. Întâi la ansamblul folcloric Balada, din Bistrița, iar ulterior la Cununa de pe Someș, la Centrul Cultural „G Coșbuc” din Bistrița. A făcut parte din peste 200 de spectacole pe toate scenele lumii de pe trei continente.
Smaranda Mureșan a luat în calcul, la un moment dat, și o carieră artistică, la un ansamblu profesionist.
Însă dragostea pentru studii a fost mai puternică. I-a plăcut foarte mult istoria, a fost și olimpică la această disciplină. Și-a dorit să urmeze Istoria și să facă Științe Politice, pentru a lucra în diplomație.
A absolvit Colegiul Național Liviu Rebreanu și a ajuns la Etnologie din întâmplare. „Am făcut facultatea de Științe Politice – Studii de Securitate. Eram prima promoție de acest fel, am învățat multe despre Uniunea Europeană și NATO. În 2009 am vrut să mă înscriu la o adoua facultate, la Istorie. Când am intrat pe holurile facultății, la Universitatea Babeș-Bolyai, la avizier scria mare Admitere la Etnologie. M-am înscris și la Etnologie. Urma să studiez trei facultăți simultan. Mi-am dat seama că e imposibil…
După două-trei luni de zile a trebuit să renunț la Istorie. Am renunțat tocmai din respect pentru acest domeniu care necesita 10-12 ore de studiu zilnic… Dar am făcut istorie mai târziu, la doctorat, pentru că în prezent sunt doctor în Istorie”, a mai povestit Smaranda Mureșan.
Smaranda Mureșan a absolvit Științele Politice în 2011 și Etnologia în 2012, susținând Masteratul în 2013. În 2016, profesorul Constantin Bărbulescu i-a propus să-și susțină și teza de doctorat.
Tema doctoratului a fost Evoluția dansului tradițional românesc și apariția spectacolului de folclor, cu un studiu asupra Ansamblului folcloric Ciobănașul din Șieuț – din 1950 până astăzi.
La Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Smaranda Mureșan derulează un proiect multianual de cercetare științifică despre meșterii fierari din județ.
„Iubesc oamenii din toate satele românești și mă fascinează tot ce ține de rural. În sat, în zi de sărbătoare, este un cu totul alt ritm. Omul merge la biserică, chiar dacă sărbătoarea cade într-o zi din săptămână. Simți liniștea locului, vibrația, simți munca. Nu se simte atâta stres și agitație ca la oraș…
Cei pe care i-am întâlnit au o lumină aparte în ochi atunci când vorbesc despre meseria lor. În primăvara acestui an am avut ocazia să merg de mai multe ori în atelierul meșterului fierar Dumitru Trif, distins recent cu titlul onorif de Tezaur Uman Viu. Cu lacrimi în ochi îmi spunea cât de mult îi place ceea ce face. Pentru că asta e viața lui. Iubesc să văd cum fierul prinde viață, cum se îndoaie și se transformă în potcoavă… Cea mai mare bucurie a mea este să potcovesc un cal și cea mai importantă diplomă este mersul frumos al calului pe drum – așa îmi spunea meșterul fierar Dumitru Trif”, ne-a mai povestit Smaranda Mureșan.
Cum arată o zi în viața unui cercetător și câtă documentare presupune acest domeniu puteți descoperi urmărind întreaga emisiune, mai jos:
Emisiunea „Oameni din Bistrița-Năsăud” este susținută de compania Frasinul
