E originar din Bistrița, dar s-a mutat de ani buni în Budapesta. A fugit de acasă urmărind un vis, iar de la un vânzător de reviste a ajuns să fie în prezidiul Federației de Dans Maghiare, responsabil cu marketingul și comunicarea la nivel internațional. Ba mai mult, ca un omagiu adus mamei sale, a deschis la Târgu Mureș un magazin cu haine de gală, dar care are și o parte socială: îmbracă micile suflete din orfelinate.
„Îmi amintesc totul parcă ar fi fost ieri, cum am luat bani din casă și am fugit în Budapesta, urmărind un vis. Nu vă pot spune ce rușine mi-a fost, dar se pare că a fost spre bine. Că Dumnezeu, cumva, mă călăuzea spre ceea ce sunt azi…”, a povestit pentru Bistrițeanul.ro, Ovidiu Adrian Moldovan.
Din Bistrița în Târgul Mureș și apoi în Budapesta
Ovidiu Adrian Moldovan este fiul regretatei directoare a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Bistrița-Năsăud, Margit Moldovan. Odată cu finalizarea liceului, a încercat să calce și pe urmele mamei sale.
„Am ales să merg la Facultatea de Medicină din Târgu Mureș, de luni până vineri. Iar în weekend, ca să merg pe nișa mamei, studiam Psihologia, la Bistrița”, a povestit Ovidiu.
Doar că iubind voluntariatul, a avut ocazia să întâlnească oameni care să îi schimbe cursul vieții.
„Îmi plăcea foarte mult să fac voluntariat. Așa că m-am implicat ca și voluntar la UPU la Târgu Mureș. Așa am avut ocazia să îl cunosc pe Raed Arafat. A fost un om extraordinar, care m-a ajutat foarte mult, mai ales atunci când au fost problemele cu mama, când doar a dat un telefon și ne așteptau șeful spitalului și medicii în fața spitalului, să ajungem. Un om extraordinar.
El a venit cu oferta de a merge în Budapesta, la Facultatea de Medicină și Farmacie. Fără să le spun alor mei, am dat testul și am fost admis. Dar aveam o problemă cu limba maghiară. Nu o știam aproape deloc, chiar dacă mama a fost de origine maghiară. Așa că deși cursurile începeau în septembrie, eu trebuia să merg cu trei luni mai repede, ca să învăț limba maghiară. Bineînțeles, când le-am spus alor mei, nu au vrut să mă lase să plec.
Nu știam ce să fac, îmi doream foarte mult să plec, așa că am cerut un semn de la Dumnezeu. Iar noaptea am visat un geamantan. Iar eu am înțeles că trebuie să plec. Așa că am luat bani din casă și am fugit la Budapesta. Nu vă pot spune cât de rușine mi-a fost, și ce filme îmi dădeam, că tata fiind polițist, mă simțeam cel mai urmărit om de pe Pământ.
Dar am ajuns în Budapesta și am reluat legătura cu ai mei doar după două săptămâni, când mi-a scris mama un email, prin care îmi spunea că mă înțelege. O perioadă am vorbit cu ea doar prin mail, îmi era prea rușine să o sun… Și așa a început aventura mea!”, a mai povestit Ovidiu Moldovan.
De la vânzător de ziare, la responsabilul cu comunicarea al Federației de Dans Maghiare
A început de jos, cu două, chiar trei joburi, iar munca l-a propulsat.
„Mama și bunica m-au învățat să lucrez, să spăl, să calc. Așa că nu mă dădeam înapoi de la nimic. Banii pe care i-am luat de acasă, bineînțeles că s-au terminat rapid. Șase ore pe zi studiam limba, iar apoi mergeam la împărțit revistele marilor magazine.
Banii tot erau puțini, așa că am început să fac menaj. Astfel că în septembrie eram deja student, împărțeam ziare, făceam menaj la 3-4 case și mai ajutam și la o florărie!”, își amintește tânărul bistrițean.
Dar cu atâtea de făcut, risca să se epuizeze.
”Florăria la care lucram organiza în weekenduri tot felul de evenimente. Așa că m-am axat doar pe asta și menaj. Mergeam la evenimente în weekend și ajutam. Iar la un eveniment organizat de DIGI Sport, cineva din staff m-a remarcat și mi-a oferit un loc de muncă la televiziune. Așa am devenit omul cu șervețelele, paharul cu apă, omul din back – stage. Am reușit într-un final să rămân doar la televiziune, pentru că începusem să câștig mai bine.
Dar la 04.30 mă trezeam ca să fiu la TV pentru știrile de la ora 06.00. Apoi mergeam la facultate de la 08.00 – 15.00, de acolo din nou la studio, că trebuia să fiu prezent pentru știrile de la ora 18.00. Cu acest job am reușit eu să îmi iau prima chirie și prima mea mașină în leasing” a mai povestit Ovidiu.
Dar când credea că totul merge spre bine, a primit cea mai neașteptată lovitură.
„Am venit acasă, să o văd pe mama care era în spital. În data de 24 octombrie eu am plecat din nou la Budapesta, iar ea în 25 dimineață a murit. Îmi amintesc și acum căldura îmbrățișării ei și parfumul. Eu sunt foarte mămos, și am avut o relație specială cu mama mea.
Întors la Budapesta am început să cochetez cu gândul de a renunța și a mă întoarce acasă, la fratele meu. Dar mi-am amintit că i-am promis mamei că nu voi renunța, așa că am continuat!”, a spus emoționat tânărul bistrițean.
Apoi, de la omul de back – stage, a reușit să ajungă să se ocupe de partea de marketing și promovare în cadrul televiziunii. Plăcându-i foarte mult și organizarea de evenimente, a deschis concomitent o firmă de organizare evenimente și una de marketing și comunicare.
„Prin intermediul firmei am obținut, la doar 22 de ani, un contract de 4 ani de zile pe partea de comunicare cu Ambasada României la Budapesta și un contract cu Federația de Dans Maghiară.
Și în prezent mă ocup de comunicare la Federația de Dans Maghiară, și la întâlnirile internaționale chiar glumesc colegii din București că de comunicarea maghiarilor se ocupă un român.
Este pentru a doua oară când am fost ales în prezidiul Federației Maghiare de Dans și e o onoare pentru mine, deoarece noi decidem tot ceea ce ține de organizarea de evenimente, regulile la nivel național și discuțiile la nivel internațional!” a explicat Ovidiu Moldovan.
Munca sa în Budapesta continuă nu doar pe partea de marketing și comunicare, dar și ca membru al comisiei de Inovații și proiecte noi din cadrul Federației. Aceasta îi deschide uși să lucreze cu nume sonore, unul dintre acestea fiind și cel al actriței Gabriela Spanic.
Dar ceea ce a sădit mama lui în el, îl face să fie omul frumos la suflet
„Mama a sădit în mine ceva frumos. Și din totdeauna am fost îndemnat să creez, să realizez ceva mai mult. Așa că m-am tot gândit ce aș putea face pentru a-i aduce un omagiu. Inițial m-am gândit să scriu o carte despre ea. Apoi m-am gândit că mama e mai mult decât o carte: e emoție, e frumos, e ajutor.
Astfel că într-o zi de mai 2023, la o cafea cu o prietenă de-a mea ce face costume pentru teatru, i-am spus de un alt vis cu voce tare: să creez un magazin cu haine de gală. În luna septembrie a aceluiași an am deschis în Târgu Mureș MARGOT`S, într-o zonă centrală, cu vitrine mari.
I-am pus numele MARGOT deoarece așa îi spunea bunica mamei mele. Și după ce mama a murit, bunica a fost pentru mine un om de nădejde. Cu ea și cu fratele meu mă consultam când era vorba de orice decizie pe care trebuia să o iau. Iar locația am ales să fie Târgu Mureș deoarece de acolo e mama”, a explicat Ovidiu Moldovan.
Fiind un omagiu adus mamei sale, bineînțeles că nu putea lipsi partea socială.
„Mama era totdeauna dornică să ajute. Îmi amintesc că eram mici, și de multe ori ne punea să punem haine bune pe care nu le purtam în pungi, apoi mergeam și cumpăram dulciuri și duceam la familiile nevoiașe. Ea lucrând la Protecția Copilului știa situațiile și ne ducea des să ajutăm.
Astfel că și MARGOT`s are o parte socială. În primul rând, am angajat mame singure. Au un program flexibil, pentru a se putea descurca și cu munca, și cu copiii.
Anul acesta, spre exemplu, am făcut rochii de gală pentru banchete pentru fetele care nu își permiteau. Apoi am început să facem haine în serie special pentru copiii din orfelinate, din centrele de plasament. Și am ales să fac asta pentru că Dumnezeu m-a ajutat și mi-am dat seama că nu am cum aduce un alt omagiu mamei mele decât aducând și partea socială”, a explicat Ovidiu Moldovan.
Are trei firme, face naveta Târgu Mureș – Budapesta săptămânal, dar nu se lasă
„Mama mea ne-a văzut pe mine și pe fratele meu, Cris, ca și pe doi copii perfecți. Iar când eu am plecat, știu cât a afectat-o. Chiar dacă ulterior mi-a spus că a înțeles. Era un vis pe care l-am avut și pe care atunci, la 16 ani, l-am urmat. Acum, la 35 de ani mi-ar fi prea rușine să mai fac așa ceva.
Dar uite că Dumnezeu m-a călăuzit în tot acest timp, am simțit mereu asta. Și faptul că am ajuns la Budapesta a fost cu un scop. Sunt tot o săptămână la Budapesta și una la Târgu Mureș. Dar îmi place!
Cred că ceea ce m-a ajutat să trec peste toate a fost teama de eșec. Nu îmi doream să renunț, așa cum i-am promis mamei. Și apoi nu am vrut să fiu nevoit să mă întorc acasă. Cu tatăl meu nu pot spune că am avut vreodată o relație. De cinci ani de zile nici nu mai discutăm. Niciodată nu mi-a spus că e mândru de mine. De aceea, cum spuneam, am avut o relație specială cu mama, cu bunica din partea mamei, și cu fratele meu. Cris este mult mai matur ca mine, chiar dacă e mai mic la ani. Și de aceea, și acum, cu el îmi iau deciziile.
Așa că am luptat și nu m-am lăsat, în primul rând să îmi dovedesc mie că pot, dar și tatei, că ceea ce mama a sădit în mine m-a ajutat să fiu ceea ce sunt astăzi.
Așa că având-o pe mama ca exemplu, ea, care s-a ridicat de jos și a ajuns șefă la Protecția Copilului, mi-am zis că nu există nu se poate. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, uite că am reușit” a explicat Ovidiu Moldovan.
Lucrează la cartea despre viața mamei sale și urmează să deschidă și un ONG cu numele MARGOT, care se va ocupa tot de copiii nevoiași. Până atunci, vizitează lunar centrele de copii din Budapesta, unde le duce daruri din 10 % din profitul firmelor. Inima i s-a legat de copilași, așa că s-a înscris și la cursuri care te pregătesc pentru adopție.
”Mama e emoție, e frumos și ajutor. Mama E, pentru că pentru mine, ea NU a plecat niciodată. Și dacă ea a putut, și eu pot! Iar ceea ce a sădit în mine mă ajută să fiu ceea ce sunt azi!” a concluzionat Ovidiu Adrian Moldovan.
