Bistrița a avut un arhitect șef al orașului încă din 1887, conform volumului „Arhitecți, constructori și artizani în Bistrița”. Autorul – istoricul și arheologul Corneliu Gaiu – îl evocă, în paginile volumului, și pe maistrul constructor Carl Kramer: primul arhitect șef al orașului (stadtbaumeister). De numele lui sunt legate numeroase clădiri din Bistrița. Între altele, sala de gimnastică din Parcul municipal și cazarma de infanterie – actualul Muzeul Județean din Bistrița.
În 1887 comunitatea din Bistrița discuta pe marginea unui proiect de regulament de construcție care prevedea și postul de arhitect șef al orașului. Acesta urma să lucreze, de la caz la caz, contra cost. Pentru acest post au aplicat și maeștrii constructori Heinrich Adleff, Georg Adleff și Karl Baecker. Sarcinile arhitectului orașului au fost atribuite atunci maistrului cosntructor Carl G. Kramer.
De fapt, pentru familia Kramer, arhitectura și construcțiile au fost o adevărată tradiție. Mai mulți membri ai familiei au excelat în acest domeniu, după cum o demonstrează și piatra funerară din cimitirul evanghelic de lângă Domus. Aici sunt trecute și numele lui Carl Kramer și Richard Kramer (1892 – 1965) căruia îi datorăm planuri ale bisericii evanghelice realizate în 1920.
La începutul lui februarie 1873, s-a constituit un fond pentru construirea unei săli de sport. Un an mai târziu, fotograful și pictorul Karl Koller a organizat o tombolă pentru clădirea școlii de gimnastică. Cu prilejul unei serate muzicale, în 2 mai 1874 – fotograful a pus la bătaie 8 dintre „tablourile sale etnografice din Transilvania”.
Era vorba de 8 fotografii frumos executate, înfățișând tipuri etnice – fotografii expuse și la Expoziția Mondială din Viena, în 1873. Din vânzarea acestor fotografii s-au adunat aproape 108 florini.
Suma a fost investită în mai 1874 în Asociația de credit și împrumut, acumulând și dobândă. În final, s-a ajuns la aproape 180 de florini. Abia atunci a fost transferată în fondul pentru clădirea școlii de gimnastică.
Maistrul constructor Carl G. Kramer a întocmit planul clădirii, dar și o estimare a costurilor. Prețul a fost acceptat de prezbiteriu pe 5 august și aprobat de consiliul parohial în 11 august 1878. Clădirea a fost adjudecată prin licitație pe 23 martie 1879. Lucrările de zidărie au fost executate de Kramer, iar cele de tâmplărie de maistrul dulgher Gottfried Reschner. Lucrările de metal și zugrăvire au fost încredințate maistrului dulgher Anton Weiss în august 1879.
În 1889 s-a hotărât ridicarea unei noi cazărmi la Bistrița, pentru care au fost achiziționate mai multe loturi de teren. Proiectul de adaptare întocmit de arhitectul orașului, Carl Kramer, prevedea o perioadă de 10 ani pentru construcția cazărmii.
Era cunoscută în epocă și sub numele de Cazarma de Honvezi sau Cazarma Regimentului 63 Infanterie. Unele surse menționează că în anul 1892 clădirea era finalizată.
Kramer a proiectat-o în stilul militar austriac, caracteristic pentru sfârșitul secolului al XIX-lea. Este o construcție sobră, monumentală, în formă de „U”, cu o curte interioară vastă.
Carl Kramer a realizat, în 1888, inclusiv un plan pentru biserica greco-catolică din Năsăud. Tot el este cel care a proiectat și sediile primelor instituții financiare importante din Bistrița. Între altele – Banca „Bistrițeana”. Situată pe pietonalul Liviu Rebreanu, această clădire reflectă tranziția spre stilul Secession, cu decorațiuni florale și linii curbe discrete.
Vila Kramer și Vila Oskar Kelp din parcul municipal au fost proiectate tot de Carl Kramer:
Sursa @ „Arhitecți, constructori și artizani în Bistrița” de Corneliu Gaiu
, în 1887, este cel care a proiectat sala de gimnastică din parc...){kind=link}