Se poate întâmpla în câte-un an – cum este anul acesta, să zicem, parcă prea grăbit, prea năuc – să te prindă Crăciunul cu un ceai de mentă & ghimbir în față. Fără cozonac copt ca pe vremuri, fără casă sclipind de curățenie, cu puteri sleite și suflet gânditor… Posibil melancolic…
Tânjind după vremurile în care mama colinda cu atâta patimă, trebăluind și despicând timpul cu vocea ei… Tare și apăsată ca să desființeze toate necazurile și grijile lumii.
Se poate întâmpla în câte-un an – cum este și anul acesta – să nu te molipsească deloc magia sărbătorilor. Să nu găsească spiritul Crăciunului nicio portiță de pătruns în minte. Să-ți vină să oftezi prelung, îndesat și să privești totul de departe. Nu neapărat apatic… Dar sigur suspect pentru comunitate…
În asemenea situații – există o singură soluție. Să te prăbușești într-o colindă cum numai Domnica Dologa și Anamaria Marti știu să mai cânte…
În acest an, colinda care ne-a luminat dimineața de Crăciun este tocmai cea care îl întruchipează pe bărbosul Crăciun… Care vine mânios, înfrigurat, poate înfometat, tot clătinându-se, gata să cadă în șanț…
Colo-n jos pe înserat este și un pat mândru de brad – ne povestesc colindătoarele.
Și tot ele se întreabă dar în pat cine-i culcat ?
„E Crăciunul mort de beat…
El tot cântă și colindă
să-l lăsăm să doarmă-n tindă..
Scoală, gazdă aleasă, scoală…”
Iar dacă Crăciunul doarme-n tindă – vorba poetului britanic – nici Dumnezeu nu poate fi prea departe…
Foto @ Cornel Ciocan
Veniți, mândri colindători,
Să colindăm de sărbători,
Să cântăm iar, Bistrița bis,
În bistroul « Turc Paradis »
Să colindăm și pe-ndelete
Să bem vinul din Sugălete,
Să cântăm toți, Bistrița bis,
În bistroul « Turc Paradis »
Burg minunat, ardelenesc,
Să ne descui turnul săsesc,
Să cântăm sus, Bistrița bis,
În bistroul « Turc Paradis »
Măcar în seara de Crăciun,
Când revenim din surghiun,
Să cântăm toți, Bistrița bis,
În bistroul « Turc Paradis »