În timp ce pe scena Celtic Transilvania, trupele făceau tot posibilul să transmită din energia și muzica lor – în spatele scenei, în zare, vacile placide traversau agale pășunea…

Așa, de departe, părea o turmă multi-etnică într-un marș perfect armonios. Părea că toate conviețuiesc în bună pace, fără invidie, fără priviri prelungi și ranchiunoase aruncate oblic spre cel de alături. Erau printre ele și vaci bălțate, dar și vaci cafenii. Ni s-a părut că zărim și trei sau patru bivoli – pășind tacticos alături… Înaintau cu toții – cu toatele – pe drumul lor – ignorând mminunăția de festival de pe dreapta…

Protector și grijuliu, văcarul coordona toată turma: când pedalând pe bicicletă, când la pas, pe lângă bicicletă…

Am admirat o vreme, printre picăturile anemice de ploaie, întregul marș… O dată sau de două ori ne-am chiar întrebat ce-o fi în mintea lor, cum li se pare muzica din fundal, cine și cum le-a dezamăgit în existența lor… Apă de ploaie…