Scriitoarea și profesoara Nadia Urian din Cristeștii Ciceului a participat recent la Arad, la o întâlnire de suflet: „O sărbătoare a Păcii, de ziua internațională a ei, dar de fapt a încântării, a întâlnirii de suflet cu oameni ai condeiului...” Iată, mai jos, impresiile și emoțiile generate de această sărbătoare:
Etichetă: Nadia Urian
POVEŞTI DIN SAT: Na și adă!
Țiganca înaltă, cu fuste lungi, crețe, cercei mari în urechi și încălțată cu șlapi înalți și iarna și vara, cu „șoșete” în picioare, din cele de care vinde prin sat - vede că nu are încotro. Întoarce colțul șorțului, scoate din buzunarul mare, cât poala, 20 lei...
De n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit acum…
Cu câțiva ani în urmă, am cunoscut-o pe doamna Lygia Diaconescu, membră în conducerea Ligii Scriitorilor Români, directoarea Revistei româno-canado-americană – Starpress. Ce norocos și împlinit te simți când îi întâlnești! Oameni care te sprijină, te încurajează, își pun încrederea în talentul tău și o pecetluiesc apoi cu renumele dânșilor!
Am cunoscut un OM…!
Mă întreb de multe ori, câți, ca dânsul? Eu ce-aș fi făcut, în locul lui ? Cine și-ar face timp pentru asta, cine, ajuns în vârful scării, se întoarce și întinde mâna celui care începe să pășească?
FOTO: Ziua Limbii Române, celebrată de scriitoarea Nadia Urian, la Horezu
În fiecare an, pe 31 august, Limba Română este sărbătorită pretutindeni în țară iar în acest an scriitoarea Nadia Urian din Cristeștii Ciceului a avut deosebita onoare și bucurie să fie prezentă la Horezu, acolo unde Ligya Diaconescu „inima și sufletul atâtor acțiuni dedicate Limbii și Culturii românești” (după cum o caracteriza Livia Ciupercă) s-a ocupat de organizarea unui frumos eveniment cultural.
POVEȘTI DIN SAT: Visător sau realist
Poate, acolo unde totul e denaturat, unde copilul primește acasă doar bani, trimiși uneori din stăinătate, truditi, unde o bere băută la vedere, pe terasa barului, însoțită de o țigară, nu sunt anomalii de niciun fel, unde ciudat e ca tu, profesor, să-i ceri elevului să te salute, riscând să auzi, salutul dintre ei, „Vezi, că-ți umflu ochii…!”
POVEȘTI DIN SAT: Joaca cu verigheta
Au fost odată doi tineri care se iubeau, se înțelegeau și se respectau. Așa era vremea aceea… Pe chipul fiecăruia se citea fericirea și nimic din ceea ce avea să urmeze, nu puteau bănui. Nici n-aveai cum… Ca o umbră, ce se așterne peste o fotografie.
POVEȘTI DIN SAT: Mare este Dumnezeu!
„Povestea asta, dragul mamei, seamănă cu aceea pe care mi-o spunea mama bună, când îi țineam fusul între palme, la depănat. Mult îi de-atunci… Eram copcilă. Da’ n-am uitat-o…” Așa începea povestea lelea Nastacuța, într-o zi de duminică, stând pe un scăuneș la umbră, sub cireșul de la poartă.