„Dumnezeule mare, bun și surprizător! În Bistrița a fost prinsă o puștoaică furând o carte. Bine, a mai șutit și niște ciocolată și niște căști de înfipt în creier, dar astea-s mizilicuri. A furat o carte! Așa ceva e mai rar ca ploaia de stele…”
Cuvintele de mai sus aparțin preotului Crin Triandafil Theodorescu din Năsăud, care a reacționat public în fața unui fapt mărunt. Strecurat aproape în șoaptă printre avetismente și isterii colective legate de gripă și coronavirus. Că, adică, o puștoaică a furat o carte dintr-un magazin…
Și alți colegi din presă au reacționat, avertizându-ne că „acel copil, pe lângă biscuiți, suc și o cremă dulce a ales o CARTE?! Îmi pare absolut extraordionar acest lucru! Ne oferim noi să plătim paguba către magazin. Ne puteți spune despre ce magazin este vorba? Ce repede ne repezim spre dosare. Mă întreb cum putem corecta pedeapsa-greșeala… Mai ales când este vorba de un copil care poate a visat că stă sub un copac mâncând cremă de ciocolată și citind…”, au comentat cei de la Mesagerul.
„Să condamni pe cineva care a furat o carte e ca și cum ai începe urmărirea in rem pentru furtul focului din Olimp, comis de unul, Prometeu, dacă-și mai amintește cineva de hristoforul ăla…”, a mai comentat Crin Triandafil Theodorescu.
Un proiect inedit: O carte de povestit nepoților
Mai mult decât atât, preotul din Năsăud a demarat un inedit „proiect” pe care ne oferim să-l sprijinim, după puteri: „O dată pe lună voi cumpăra, din bani personali sau din donațiile prietenilor, o carte la alegere, dorită de un tânăr năsăudean. Aștept pe privat mesaj cu numele cărții și autorul. Cartea va fi împachetată într-un ziar și legată cu sfoară. Nu mă întrebați de ce într-un ziar, am văzut faza asta într-un policer și mi-a plăcut ideea. Mă voi duce cu cartea subsoară în parcul central al orașului, și la ora convenită, voi abandona pachetul pe o bancă. Furăciosul de cărți o va putea ridica la un minut după plecarea mea.
Pot lăsa cartea în spatele porții Marii Biserici, după o cruce din cimitir sau în custodia încruntatului portar de la primărie. Ne înțelegem noi cumva.
Va fi o carte născută cu istorie, cu poveste. O carte de povestit nepoților.
Adagio: soția mea oferă o ciocolată. O carte bună și o ciocolată pot salva o zi ploioasă…”
Subscriem! Și noi ne oferim să cumpărăm o carte pentru toți cei care nu își permit, dar râvnesc la așa ceva…!
Foto deschidere @ Libraria Aletheia, Bistrita
