Naşterea Maicii Domnului – Sfânta Marie Mică, celebrată în fiecare an pe 8 septembrie, marchează începutul bucuriei în lume, dar şi naşterea speranței în sufletele credincioșilor. Se vorbește despre trei „zile sacre”.

Credincioșii din Bistrița-Năsăud și din Transilvania au participat azi la mănăstirea din Piatra Fântânele. Mănăstirea are hramul Nașterii Maicii Domnului. Pregătirile au început de câteva zile, cu amenajarea altarului de vară.

Slujbele religioase speciale au început aici încă de ieri seară. Astăzi, Sfânta Liturghie a fost oficiată, conform tradiției, de Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ÎPS Andrei Andreicuț.

Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului a fost fixată în a opta zi din anul bisericesc, pentru că cifra 8 simbolizează veșnicia și viața. 

Provenind din ebraicul „Aia”, Maria ar putea fi tradus prin „Doamna”. Numele evreiesc Maryam sau Miryam ar putea fi şi de străveche origine egipteană, trăgându-se din verbul mri, „a iubi”, cu sufixul afectiv ebraic „-am”, deci „cea dragă”, „cea iubită”.

Părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana (fiica preotului Matthan) trăiau în Nazaret, în Galileia. Erau în vârstă şi – fiind lipsiţi de copii – erau priviţi de ceilalţi ca blestemaţi.

Ioachim şi Ana nu s-au resemnat, îndrăznind să-i ceară lui Dumnezeu „imposibilul”. Să fie părinţi, chiar şi la vârsta lor înaintată. În necuprinsa Sa înţelepciune, Dumnezeu a făcut ca această ramură stearpă să aducă un rod fără asemănare: o fiică prin care să se împlinească făgăduinţa făcută oamenilor de Dumnezeu în rai.

Prin naşterea acestei copile, bătrânul timp de lâncezeală în păcate apune într-un timp nou, al mântuirii. Aşa cum viaţa stearpă a bătrânilor Ioachim şi Ana se încheie în bucuria şi nădejdea cea nouă, adusă prin naşterea fiicei lor. Așa cum au promis, Ioachim şi Ana au închinat-o pe fiica lor, Maria, templului sfânt.

Tradiții în Bistrița-Năsăud, de Nașterea Maicii Domnului

În credinţa populară, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vară şi toamnă.

8 septembrie este ziua în care se dă drumul culesului de vii sau se bat nucii pentru a avea rod bogat şi anul viitor. Tot azi se jupoaie coaja ulmilor şi se dă startul târgurilor de toamnă.

La Ardan, Sântamăria Mică era prilejul perfect ca rudele și prietenii să mănânce împreună, după participarea la slujba religioasă de sărbătoare. În seara zilei de praznic, se organizau jocuri în Căminul Cultural.

Locuitorii din Chiuza spuneau că dacă „între cele două Marii” cade brumă este semn rău pentru culturile de pe câmpuri și din grădini.   

Tradiţia populară a numit zilele de 7, 8 şi 9 septembrie drept „zile sacre” sau „cercurile Sfintei Maria”.

De aceea, femeile care vor să nască uşor se roagă Fecioarei Maria şi Drepţilor părinţi Ioachim şi Ana, prăznuiţi mâine, 9 septembrie, pentru „dezlegare uşoară a pântecului”. La fiecare praznic, „zilele sacre” trebuie cinstite prin rugăciune. Ele trebuie însoţite de fapte bune sau daruri oferite săracilor.

Ca să-şi apere copiii de tot felul de accidente, în ziua praznicului de Sfânta Marie Mică, femeile nu gătesc. Se crede că respectând acest obicei, copiii vor fi feriţi de accidente casnice, necazuri, arsuri, răceli și alte boli care i-ar putea poci.

Credincioșii care vor să li se împlinească o dorință, se roagă astăzi în biserici care poartă hramul Nașterea Maicii Domnului.

Bărbaţii de pe la sate obişnuiau ca din ziua de Sfânta Marie Mică să-şi pună în cui pălăriile, până la praznicul Sfântului Gheorghe, în primăvara anului viitor. În locul pălăriei, începeau să poarte căciuli.

În ziua de Sfânta Maria, gospodinele obișnuiau să sfinţească la biserică fructe de toamnă şi bucate tradiţionale. O parte din aceste ofrande sfinţite se dăruiau săracilor. Restul se oferea familiei, pentru ca armonia şi sporul să nu părăsească niciodată casa.

Foto @ Mănăstirea Piatra Fântânele