PRO-VERB: Fie pâinea cât de rea, tot mai bună în țara ta…

Fie pâinea cât de rea, tot mai bună în țara ta – spune românul care a cunoscut pribegia și așa-zisele ei beneficii…

Despre valoarea și semnificația patriotismului, termen care provine de la latinescul „pater” și ar însemna etimologic „cinstirea tatălui”, se poate vorbi în multe feluri. Eu am să fac referire la Cartea Cărților pentru a-i remarca aceasteia o dimensiune mai puțin invocată.

Întreaga Carte Sfântă stă sub semnul cinstirii lui Dumnezeu Tatăl și a relației tată-fiu care leagă Vechiul de Noul Testament. Mai apoi, în Biblie, un popor întreg își caută hotarele țării, iar iubirea pentru aceasta devine a doua religie pentru poporul lui Moise. Undeva, voi știți mai bine, este scris să nu îl plângi pe cel ce moare tânăr, ci pe cel care este pribeag… Pentru că acesta și-a pierdut țara. Abia acela este de plâns.

Așadar, Biblia este în mod profund și o carte patriotică.

Dacă dăm o pagină înapoi în istoria religiei și a culturii, putem spune că în Paciantantra, cele cinci cărți ale înțelepciunii, operă vestită în întregul Orient, se scrie că există cinci feluri de morți din timpul vieții: cel mereu bolnav, cel mereu prost, cel mereu sărac, cel mereu încarcerat și cel ce este mereu pribeag, pentru că nu are țară.

Sunt multe motive și argumente pentru fiecare om să își părăsească țara și să se înstrăineze mai mult, mai puțin sau de tot.

Dar eu nu cred în niciunul care să justifice plenar abandonarea părinților, a copiilor sau a țării.

Nu vreau să afectez dreptul fiecăruia de a alege liber ce să facă cu viața lui. Și nu exprim decât un punct de vedere personal.

Fiecare să își aleagă calea și să facă ce vrea. Dar pentru mine, această vorbă rămâne o icoană a înțelepciunii populare… Așa cum pâinea în România este cea mai bună din lume. Pentru că o mănânc în țara tatălui meu, a mea și a copiilor mei…

Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea