”Nu oricine poate să fie stupar. Trebuie să ai temperament calm și calculat!” a povestit Semida. Amândoi, și ea, și soțul ei, au avut tangență cu stupii, încă de mici. Dar adevărata pasiune pentru miere și lucrul cu albinele a venit după ce s-au căsătorit. Drumul vieții lor e împletit cu drumurile albinelor, făcute pentru a aduna cel mai bun polen. Iar Semida și Tavi au pus în valoare un tip de miere marginalizat de alții, combinându-l cu tot felul de arome naturale. ”Așa și copiii iubesc mierea…că e ca un șerbet…”.
”O viață dulce ca mierea” nu e doar o sintagmă oarecare pentru o familie de bistrițeni. Semida și Tavi (Octavian) Pop muncesc cot la cot cu albinele pentru a pune miere dulce, colorată, cu tot felul de proprietăți, pe masa bistrițenilor, și nu numai.
Drumul care a unit albinele cu Tavi și Semida
”Mă transpun direct în copilărie. Tata avea și el stupi și din cei 9 copii, pot spune că eu mă ocupam cel mai mult. Eu îl ajutam cel mai mult la munca aceasta, cu albinele. La un moment dat făceam acest lucru pentru că trebuia făcut, la casă, dar niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să fac eu așa ceva. Ulterior, fiind pasionată de fotografie, îmi plăcea să fac poze la acea lume a albinelor, la care nu oricine are acces….
Și pentru că tata tot spera că cineva – vreunul din băieți – va prelua afacerea, eu glumeam și îi spuneam: Lasă tată, că ți-oi aduce un ginere ca stupar!” a povestit reporterilor ziarului local Bistrițeanul.ro, Semida Pop.
Și așa s-a întâmplat. Semida l-a întânit pe Tavi și s-au căsătorit. Ca apoi, la scurtă vreme, să primească un cadou care să le paveze drumul spre ceea ce fac azi cu atâta drag.
”Și părinții mei aveau stupi, dar așa, pentru consum propriu. Și din 12 copii câți am fost, eu cu încă o soră mai ajutam.
Dar la câteva luni după ce m-am căsătorit cu Semida, tatăl ei m-a chemat să îl ajut să scoată mierea. Jumătate de zi m-am uitat la el cum face. Și așa am făcut și eu, după-masă. Când m-a văzut, a zis: Gata, ești stupar! Chiar mi-a făcut o poezie: din cioban de oi la munte, ai ajuns stupar de frunte! Asta pentru că eu, o perioadă bună, am fost cioban la oi!
Ei bine, și atunci, când am văzut cum curge mierea, cum se umple butoaiele…am prins gustul. Și am prins drag de albine. Apoi socru ne-a făcut cadou 10 stupi de albine, pe care într-un an i-am înmulțit la 60” a povestit Tavi Pop.
Conform celor doi, nu oricine poate să lucreze cu albinele. E nevoie de oameni calmi, calculați, iar Tavi și Semida bifează exact ceea ce albinele caută în ”partenerii de business”. Iar după 15 ani de activitate, au 180 de stupi.
Drumul pastorației: cu albinele prin munți și văi, pentru miere dulce și aromată
Atunci când ai albine, și vrei să oferi celorlalți ceva de calitate, înseamnă să ai dispoziția de a călătorii.
”Eu am crescut cu expresia ”Valea lui Mihai”. Și pe când am
avut noi stupi, mergem anual la Valea lui Mihai, lângă Carei, pentru rapiță și salcâm.
Cu salcâmul, începem din zona de câmpie a țării, iar apoi ne mutăm mai spre munte. Cu cât e mai mare altitudinea, cu atât salcâmul înflorește mai târziu. Așa că avem poate chiar și trei ture de miere de salcâm. Mergem la Căpâlna și la Borleasa.
În Banat, lângă Bocșa, mergem pentru tei, dar și pentru Floarea soarelui.
Și apoi, mergem și în zonă de munte, pentru mierea polifloră. Tot de aici, la munte, albinele mai fac și mierea aia neagră, de mană – cea mai râvnită miere. E făcută din sucul mugurilor de brad, și uneori chiar din sucul de la conuri” a explicat Semida.
Iar ca stupar, dacă vrei rezultate, e nevoie să stai alături de albine.
”Într-un stup sunt undeva la 40-60.000 de albine. Într-o zi productivă, ai undeva la 3 – 4 kg de miere per stup. Recordul nostru a fost de 7 kg într-un stup.
Dar nu poți duce undeva stupii și să îi lași. E nevoie să fii acolo, să verifici, să scoți mierea, să ai grijă că se înmulțesc- în perioada de vară. Apoi trebuie să fii atent la dăunători. O albină poate călători până la o distanță de 4 km într-o zi. Trebuie să nu dea peste culturi stropite cu chimicale. Asta le aduce moartea. Căutăm zone unde agricultorii folosesc produse care nu sunt nocive. Apoi, albinele pot face păduchi. Trebuie urmărite tot timpul.
Cât despre urs, o singură dată ne-au fost atacați stupii – la Colibița. Dar doar ne-au rupt niște margini și rampele de unde-și iau albinele zborul. Noi nu ținem stupii individual, ci în pavilion, cu metal. Dar fiecare zonă e cu riscurile ei. Și de aceea, dacă vrei miere de calitate, trebuie să fii dispus să mergi cu stupii câte o săptămână, două – în funcție de tipul de floare” a explicat Tavi.
Familia Pop călătorește noaptea cu albinele, ziua fiind prea cald pentru ele și fiind, totodată, o zi de producție pierdută.
Drumul mierii: din lichidul galben din stup, la ”șerbetul” colorat de pe felii
Albinele produc, per stup, aproape 4 kg de miere zilnic. Nectarul pe care-l adună îl ventilează până îl transformă în mierea galbenă, translucidă, albă sau neagră, pe care noi o vedem în mod normal în borcane.
Doar că Semida și Tavi au venit cu ideea de a adăuga în miere și alte bunătăți din natură.
”Mierea de rapiță e albă și se cristalizează foarte repede. E un tip de miere care era marginalizată și de stupari, și de consumatori. Așa că ne-am gândit, citind despre proprietățile ei și fascinându-ne culoarea ei și faptul că se cristalizează așa repede, să o valorificăm.
La început am amestecat-o cu cătină- bobițe întregi, apoi presate la rece. Am făcut sortimente de miere de rapiță cu afine, merișoare, scorțișoară, portocale, cuișoare, ghimbir, lavandă…
Lumea era curioasă la început când vedeau miere roz și mov. Și au cumpărat din curiozitate. Apoi văzând că inclusiv copiilor le place, că e ca un șerbet, cerința a fost tot mai mare” a povestit Semida.
Acum, lucrează la un sortiment de miere curativ, dar are și alte combinații în minte.
”Încă de la festivalul dovleacului, de când m—am întâlnit cu cei de la Simis, am vrut să încerc varianta de miere cu dovleac. Așa că am mers în cultura lor de dovleac pentru ca albinele să îi ajute pe ei la polenizare, iar nouă să ne strângă nectar.
Așa a luat ființă mierea de flori de câmp și dovleac, la care am adăugat și in măcinat. Această miere nu se consumă pe pâine, ci pentru curățare digestivă, reglare hormonală, etc. Se pune o linguriță din acest mix, într-un pahar cu apă călduță ,și se bea dimineața pe stomacul gol.
Mai am și alte combinații în minte, care sper cât de curând să le ofer iubitorilor de miere!” a povestit Semida.
Mierea de Slăti – așa cum e cunoscută de toți – a îndulcit evenimente de familie, ieșiri la munte, festivaluri, sărbătoriți, etc.
Iar Semida a expus la Complexul Muzeal Bistrița – Năsăud mai multe fotografii din viața de stupar. ”Drumul albinelor” a fost inclus în expoziția etnografică de la Noaptea Cercetătorilor Europeni, și poate fi vizitată până în luna decembrie.
