La Casa Colecțiilor mai aveți la dispoziție câteva zile pentru a vizita expoziția Dincolo de monumente: O privire asupra patrimoniului neclasat din Bistrița-Năsăud. Vedetele expoziției sunt două case din Livezile și Prundu Bârgăului. Au fost cercetate cu atenție și pasiune de Miriam Sopon și Alexandru Puha – studenți la Arhitectură / Restaurare și organizatori ai evenimentului.
Miriam Sopon și Alexandru Puha ne-au dezvăluit, într-o emisiune Bistrițeanul TV, cum au ajuns să organizeze expoziția Dincolo de monumente.
„Este o expoziție a lucrărilor noastre de licență, cu formatul pe care l-am pregătit noi pentru susținerea acestora la București. Am încercat să alegem din documentația finală acele piese și elemente care ar transmite cel mai mult din povestea pe care noi am documentat-o în cercetările noastre…
Este o muncă de detectiv, până la urmă. O muncă de analiză foarte în detaliu a întregului istoric al clădirii și a proceselor care au afectat forma clădirii. Odată cu țeserea acestei istorii personale a clădirii, se proiectează un viitor pe care îl considerăm cel mai potrivit…
Am avut parte de surprize – și plăcute, și neplăcute. Per total au fost mai mult plăcute. Poate cel mai important detaliu este acela că, în urma unor tranzacționări, clădirea din Livezile a ajuns în mâna unui proprietar care și-a propus s-o restaureze. A apelat și la un arhitect, iar în momentul de față se lucrează activ. Clădirea nu a rămas abandonată”, a explicat Miriam Sopon.
Alex Puha ne-a dezvăluit și istoria dramatică a clădirii pe care a documentat-o, în Prundu Bârgăului.
„Clădirea pe care am ales-o eu, în Prundu Bârgăului chiar este una emblematică la nivel local. Are o istorie socială importantă. A fost sediul Poștei timp de 80 de ani. Proprietarii și cei care au ridicat clădirea au avut legătură cu niște evenimente nefericite din localitate – masacrul din 1944. Unii istorici consideră că ultima proprietară a clădirii i-a denunțat pe românii uciși acolo de trupele hortyste. Clădirea a fost naționalizată în 1947, chiar înainte de venirea comuniștilor”, a povestit Alex Puha.
Clădirea are o fațadă unicat la nivelul localității, grație unor amestecuri de stiluri și influențe. Sunt influențe vernaculare și tradiționale datorate țăranilor din zonă, dar influențe venite pe filieră „domnească”, a completat Alex Puha.
Tânărul viitor arhitect a precizat că fostul sediu al Poștei se află acum într-o stare cât de cât bună. A fost luată cu chirie de un localnic „care are niște viziuni un pic diferite de ale mele. Încearcă acolo o modernizare poate într-un sens greșit al cuvântului, pentru că modernismul s-a încheiat acum vreo 40 de ani… Se încearcă o modernizare și o transformare a clădirii care duce la pierderea unor elemente artistice foarte valoroase. Dar… acesta este ciclul”, a comentat cu regret Alex Puha.
Pentru că aceste clădiri nu sunt clasate ca monumente istorice – ele nu beneficiază de protecția corespunzătoare acestui statut. Practic proprietarilor li se permite să facă aproape orice modificare în clădirile, în detrimentul acelor elemente care dau valoare unei clădiri – a punctat Miriam Sopon.
