Se mai întâmplă. Uneori nu ies toate conform programului și așteptărilor. Uneori nu poți să fii generos după program, conform unei scheme dinainte stabilite. Deși ai fi vrut, deși te-ai străduit, ai făcut toate eforturile aparent necesare – uite că de data asta nu ai tras suficient de tine. Nu ai reușit să demonstrezi, în final, că atunci când nu mai poți trebuie să mai poți un pic. Deci se pare că-n anul acesta de Crăciun totuși n-o să apuci să stai cu Dumnezeu la masă…
Nu ai nici haine noi și calde. Nici foc în vatră, nici pat bun de pregătit pentru culcare. Nici magi care să depună mărturie că da, da, l-au găsit chiar la tine la masă.
Se pare că în anul acesta de Crăciun ratăm întâlnirea.
Că și dacă am sta, contrar spiritului optimist de sărbătoare, poate ne-ar păli în moalele capului întrebările retorice. Care desființează veselia / fericirea din atmosferă și o preschimbă brusc în grimase încordate.
Se pare că-n anul acesta de Crăciun ne holbăm la lumânarea roșie. Urmărim insistent globulele roșii din interior care dansează frenetic într-un cerc de neînțeles…













