Zeci de bistrițeni s-au prins în Hora Unirii astăzi, la prânz, când la Bistrița a fost celebrată ziua Principatelor Române. Evenimentul a fost organizat de Prefectura Bistriţa-Năsăud și Brigada 81 Mecanizată „General Grigore Bălan”, în Piața Unirii, la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Unirea Principatelor Române a fost celebrată azi, la Bistrița, în prezența a zeci de bistrițeni și reprezentanți ai unor instituții locale și județene și politicieni. După intonarea imnului de stat, a fost oficiat un scurt serviciu religios. Au fost depuse două coroane de flori la monumentul domnitorului Alexandru Ioan Cuza – din partea autorităților județene și locale, și a Brigăzii 81 Mecanizate Bistrița.
Prefectul Teofil Cioarbă a citit mesajul premierului Ilie Bolojan. „Azi marcăm Unirea Țării Românești cu Moldova, realizată pe 24 ianuarie 1859 – un moment care a deschis drumul României moderne. Ne exprimăm recunoștința față de cei care au avut viziunea și curajul de a face acest pas. Unirea Principatelor Române a fost posibilă prin decizia asumată de lideri care au acționat responsabil, cu gândul la viitor…”
Garda de onoare a Brigăzii 81 Mecanizate Bistrița a defilat în Piața Unirii, după care a urmat mult-așteptata Hora Unirii.
În final, bistrițenii prezenți la bustul lui Alexandru Ioan Cuza s-au prins în Hora Unirii.
În fiecare an, pe 24 ianuarie, sărbătorim Ziua Unirii Principatelor Române. Evenimentul este cunoscut și sub numele de „Mica Unire”.
Este considerat primul pas spre înfăptuirea statului național unitar român, iar în acest an se împlinesc 165 de ani de la marele eveniment.
Hora Unirii – pe versurile lui Vasile Alecsandri, publicată pentru prima dată în 1856, în revista lui Mihail Kogălniceanu – se cântă în fiecare an pe 24 ianuarie. Versurile Hai să dăm mână cu mână / Cei cu inima română / Să-nvârtim hora frăției / Pe pământul României! reamintesc momentul în care Moldova și Țara Românească s-au unit sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher.
*****
Unirea Principatelor Române a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul Războiului Crimeii a stăvilit pentru un timp ambițiile geopolitice ale Imperiului Rus la Dunărea de Jos. însă nu a consolidat efectiv Imperiul Otoman de care depindeau principatele române. Acest fapt a creat un context favorabil realizării unirii.
Votul popular favorabil unirii în ambele țări, în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858. A fost o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală – între cele două țări. Acestea ar fi avut guverne diferite și câteva instituții comune.
La începutul anului 1859, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.
Motto:
„Fii dar omul epocii; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria ta, ca Domn fii bun, fii blând; fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi… Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşească frăţie. Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciună şi la linguşire”.
(Mihail Kogălniceanu- Discurs cu prilejul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859)
Unirea Principatelor Române, din ianuarie 1859 cunoscută impropriu sub numele de „Mica Unire”, a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român. Astfel, pe 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă de la Iaşi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul Partidei naţionale, Alexandru Ioan Cuza. Apoi, Adunarea electivă de la Bucuresti care şi-a deschis lucrările pe 22 ianuarie 1859, a avut loc sub presiunea a mii de oameni, mobilizaţi de tinerii unionişti, ce se adunaseră în faţa clădirii unde avea loc Adunarea. Această atmosferă incendiară a susţinut totodată pe reprezentanţii partidei naţionale care au convocat o şedinţă la hotelul „Concordia”, unde au hotărât să propună Adunării ca domn al Ţării Româneşti tot pe Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei. În dimineaţa zilei de 24 ianuarie, reprezentanţii Partidei naţionale au propus convocarea unei şedinţe secrete pentru desemnarea candidatului, care a fost acceptat în unanimitate, deputaţii conservatori fiind nevoiţi să cedeze voinţei poporului. Trecându-se la vot, toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie în Moldova, realizând astfel una din cele mai importante file din istoria românilor. Astfel, Alexandru Ioan Cuza devine domnitor al ambelor Principate, respectiv Moldova si Tara Românească. Au urmat apoi trei ani de complicate actiuni diplomatice externe pentru recunoasterea Unirii Principatelor. Abia in anul 1862 Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei au primit recunoastere internatională cu sprijinul nemijlocit al Frantei, respectiv al lui Napoleon al III-lea. In acelasi an 1862, Principatele Unite au primit numele de „România”, când Mihail Kogălniceanu avea să rostească memorabila frază „Unirea naţiunea a făcut-o”. Punând bazele României moderne, Unirea Principatelor din anul 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul unităţii naţionale, a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască la Alba Iulia, pe 1 Decembrie în anul 1918.