Care credeți că ar fi „secolul de aur” la Bistriței ? Care să fie anii în care orașul atinge un maxim al dezvoltării culturale ? Ei bine, aflăm răspunsul în albumul „Bistrița. Armonie și Contrast”, publicat în 2022.
„Secolul de aur al Bistriței ar putea să fie considerat secolul al XVI-lea deoarece atunci oraşul atinge un maxim al dezvoltării culturale, iar avântul artei Renaşterii a amprentat definitiv evoluția sa ulterioară”, notează istoricul de artă Vasile Duda, în albumul Bistrița. Armonie și contrast.
Mulți dintre tinerii bistrițeni înstăriți erau pe atunci studenți la universități prestigioase din Padova, Cracovia, Tübingen, Basel sau Paris.
Spiritul unei noi căutări se manifestă cu aceste generații care aplică principiul Cercetează pentru a crede. Gândirea umanistă axată pe măsura și potențialul omului este îmbrățișată treptat de noile generații.
Michael Fleischer împreună cu Cristian Pomarius susţin curentul reformator al dezbaterilor, iar Bistrița devine un centru al noilor idei religioase prin care au pătruns ideile luteranismului în Transilvania.
În acest climat al schimbării de gândire, în anul 1543, icoanele și altarele secundare din biserica parohială au fost înlăturate. Biserica romano-catolică Sfântul Nicolae din Piața Centrală devine așa cum o știm azi – Biserica Evanghelică.
Un an mai târziu, printr-o adunare reprezentativă convocată la Mediaş, reforma religioasă este îmbrățișată de toate comunitățile săsești din Transilvania.
Oratorii cunoscuți ai timpului sunt primiți să-şi prezinte ideile la Bistrița, iar cetatea se menține în climatul ideilor lansate la Wittenberg.
Sub impactul gândirii pragmatizate și a reorganizării comunității, se acordă o importanță tot mai mare educației.
În 1565 meşterul Anton reface școala din Piața Centrală în stilul Renaşterii.
Cristian Pomarius reorganizează arhiva oraşului. Tot el se arată preocupat de realizarea primei hărţi a Bistriţei.
Climatul schimbării a fost susținut și de o prosperitate economică consemnată prin numărul mare al breslelor și branşelor din oraş, prin privilegiile obținute în comerţul cu Moldova și la nivelul Transilvaniei, dar și al resurselor în metale prețioase furnizate de minele de argint de la Rodna.
Casele patricienilor devin tot mai impunătoare. lar extinderea pe verticală, prin etajare, se utilizează şi în afara nucleului pieței centrale a burgului.
Peste 40 de imobile păstrează azi bolți sau elemente de pietrărie care se încadrează în secolul al XVI-lea.
Acum, se definitivează tipologia planimetriei casei bistrițene cu poartă carosabilă boltită şi atelier la parter, cu demisol şi mezanin pe latura lungă a clădirii, cu o scară cu rampă cotită ce face legătura cu etajul destinat locuinței.
Pentru asigurarea coerenţei programului constructiv, tot acum sunt consemnate primele reglementări legate de modul în care se construieşte în interiorul zidurilor cetății.
Efervescența schimbării din secolul al XVI-lea s-a manifestat printr-o reactivare a solidarității comunitare care a remodelat centrul oraşului.
Biserica parohială gotică a fost renovată acum în stilul Renaşterii. De aceste renovări s-a ocupat un constructor din nordul Italiei, chiar dacă oraşul avea meşteri pricepuți. Dorința de înnoire a învins rezistența localismului conservator.
Proiectul de renovare cu Petru Italus de Lugano reflectă așadar o schimbare de mentalitate și o deschidere față de inovare și progres fără precedent în istoria comunității.
După principiile noului raționament arhitectural, clădirile monumentale trebuiau să ofere perspective frumoase care să îmbunătățească calitatea estetică a spațiului construit.
Ca să obțină acest efect, Petru Italus de Lugano a încercat să armonizeze configuraţia bisericii cu geometria pieței. Fațada principală a edificiului este refăcută cu un aliniament aproape paralel cu frontul pieței. Iar turnul sudic, care dezechilibra compoziția fațadei, a fost demolat și integrat într-un fronton impunător.
Arhitectul a obținut în acest fel o perspectivă mai echilibrată a edificiului, atât dinspre strada Spitalului (actuala str. Gheorghe Şincai), cât şi dinspre strada Lemnelor (azi pietonalul Liviu Rebreanu).
Scenografia construită la scară urbană are corespondențe în compozițiile asimetrice utilizate în arta secolului al XVI-lea, fiind expresia unui mod de a vedea și a înțelege lumea.
Corecțiile vizuale introduse de Petru Italus de Lugano nu au vizat doar edificiul ca element independent, ci sunt centrate și pe o armonizarea clădirii cu ansamblul.
Dacă acceptăm conexiunile vizuale descrise, putem identifica în Petru Italus din Lugano un pionier al perspectivelor urbane din Transilvania şi din România.
Dacă adăugăm la contextul urban proiectat și bogăția elementelor de pietrărie proporționată după principiile secțiunii de aur de la portalurile de vest ale bisericii şi chiar de la unele deschideri de la Ansamblul Sugălete de pe latura nordică a pieței, înțelegem afirmaţia italianului Govanni Botero. Acesta susținea că „Bistrița este cel mai frumos oraş al Transilvaniei”. Ținând cont de observațiile de mai sus, afirmația se justifică nu doar într-un context emoțional, ci și rațional.
Studiile realizate pe marginea proporţiei de aur aplicată la casele și pietrăria de secol XVI din Bistrița au demonstrat relațiile matematice dintre părți și întreg, dintre plinuri şi goluri, dintre înălțimea și lățimea ferestrelor sau a portalurilor cioplite în piatră.
Repertoriul elementelor de pietrărie cu coloane angajate sau pilaștri de la Biserica Evanghelică se amplifică prin ferestrele, arcadele și portalurile mai simple ale caselor… Ritmicitatea cu plinuri și goluri a baluştrilor din balustradele bisericii exprimă o ritmicitate estetică de suprafețe pozitive și negative. Aceasta a modelat indirect bunul gust al burgului, ca o permanentă lecție despre frumos desfășurată zilnic în spațiul public.
Cu Petrus Italus, s-a înțeles la Bistrița că mai mult sau mai mare nu înseamnă în mod obligatoriu și mai frumos. Doar o justă punere în proporţie poate să atingă perfecțiunea. Astfel, schimbarea de mentalitate se dovedește în timp mai importantă decât aplicarea unor modele decorative cu corespondențe formale uşor de reprodus…
Foto @ Fritz Römischer / Bistrita de Altădată – În Târg… Anii ’40
Sursă – Albumul „Bistrița. Armonie și Contrast”, 2022
