Nu ți-e dat chiar în fiecare zi să întâlnești o asemenea iubire, dar și când o întâlnești – îți ajunge pentru toată viața…! Pe o străduță din Bistrița, un distins domn, pensionar din fire, ne-a demonstrat o dată în plus (dacă mai era nevoie) că atunci când o iubești, lupți cu oricine pentru ea…!
Lupți cu vecinii, pentru un loc de parcare personal și stabil, dar lupți și cu câinii nesimțiți care își permit să facă pișu pe roțile iubirii tale… Pe care numai Dumnezeu știe cât ai îngrijit-o, cât ai bibilit-o sau cu câte sacrificii ai întreținut-o…
S-a întâmplat pe o străduță liniștită și cochetă din centrul orașului: de îndată ce am zărit mașina, fermecați din prima clipă, am încercat s-o imortalizăm în câteva fotografii… „Ce faceți acolo?!? Ce faceți acolo?”, s-a răstit brusc de după perdele, de unde probabil ne pândise o vreme… Proprietarul ne-a și explicat ulterior că și-a învelit roțile în celofan pentru că toți câinii nesimțiți și vagabonzi din cartier fac pișu pe ele! Iar el nu își permite să iasă duminica în oraș cu roți mirosind a urină de câine…!
O iubire consistentă. Concretă. Încrâncenată. Iubirea de Dacie. Să fie limpede și clar: Nimeni nu își iubește Dacia mai mult decât acest distins domn, pensionar din fire, care nu își permite să iasă cu mașina murdară la plimbare…
 că atunci când o iubești, lupți cu oricine pentru ea…!){kind=link}