Fotografia a făcut deliciul multor bistriţeni care au admirat-o pe îndelete, zilele trecute. Nu înfăţişează decât o străduţă din Bistriţa pe care – măcar o dată în viaţă – aţi ajuns şi voi, cu siguranţă.
E străduţa îngustă de lângă parc, acolo unde unde se plătesc facturile la Electrica. Sau se depun reclamaţiile. Sau se ceartă unii cu alţii din felurite şi obiective motive…
Dar în ziua cu pricina – în faţă la Eletrica poposise domol, în linişte, fără să deranjeze pe nimeni – o cărută…
În ritmul molcom al unui cal care nu ştie ce-i aia viteza. Pentru că nu-i foloseşte la nimic…
Încet, cu treabă bună – pentru că nu ne mai aleargă nici turcii, nici ruşii din spate.
Omul părea că are nevoie de un strop de odihnă. Sau un binemeritat răgaz. Aşa că şi-a parcat frumos şi regulamentar căruţa, între două maşini, chiar în faţa impunătoarei clădiri…
O fi sosit în oraş pentru a-şi plăti facturile…? O fi avut ceva treabă în instituţia cu pricina…? Sau a simţit pur şi simplu că e rost de un strop de răgaz în plus şi de tras pe dreapta…? Sau dimpotrivă…?
Oricum ar fi fost, rămâne şi el, în amintirea noastră, ca un erou capabil să ne ilustreze ce înseamnă tihna într-o zi agitată, zbuciumată, zgomotoasă, din nou burduşită cu inutile zbateri…
