Avem un sfânt printre noi și nimeni nu ne-a învățat cum să ne comportăm în astfel de situații. Ce faci când dai nas în nas cu sfântul pictat în biserică? Doamne, dă-ne un semn, dă-ne minte, dă-ne orice crezi că ne lipsește de nu știm ce să facem în prezența acestui sfânt cu care împărțim oxigenul și orașul.
Cum ce sfânt, Doamne? Păi nu știi, Sfântul Buta, fostul director al spitalului pictat pe pereții bisericuței din incinta spitalului de pe str. Alba Iulia din Bistrița. Doctor – medic – teolog – profesor și de câteva zile cetățean de onoare al județului.
Că nu există colecționar mai mare de titluri, onoruri și distincții în Bistrița-Năsăud decât Mircea Gelu Buta, fostul director al Spitalului Județean de Urgență Bistrița.
Dacă Dumnezeu îi dă sănătate să prindă suta de ani, s-ar putea să scrie mai multe cărți decât a citit, atât de prolific e. Bine, la ora asta este deja cel mai prolific scriitor din județ. Îi bate pe Rebreanu și Coșbuc cu ochii închiși, deși nu s-a ocupat toată viața cu scrisul, pentru că a fost și medic și director și profesor și lector și ctitor de biserici.
Iar ceea cu NU ați știut voi până acum este tocmai faptul că Buta e un SFÂNT. Despre asta n-au scris ziarele, pentru că, să recunoaștem, Buta a fost şi modest pe deasupra şi n-a vrut să se știe.
Era cumva o bucurie personală. Era ceva ce n-a mai prins niciun sfânt în viață. Să se închine lui însuși, să-și pupe picioarele de câte ori intră în bisericuța spitalului de pe Alba Iulia, pe care a ctitorit-o. Desigur, nu din banii lui, să fim serioși…
Dar pentru că sunt mulți în oraș care încă simt nevoia să i se închine și să-i pupe picioarele – odată cu acest umil text – le-am dat și indicații exacte. Ca să ştie unde să-și îndrepte pașii, atunci când îi sufocă dorul și sfântul nu le este prin preajmă…
