La mulţi ani, România… Eşti exact casa pe care o merităm, pe care ne străduim s-o facem frumoasă şi luminoasă. Eşti casa în care am învăţat să fim fericiţi. Liberi. Puternici. Înţelegători…
La mulţi ani, România: Eşti casa în care am învăţat să gândim singuri, să muncim, să ne înălţăm deasupra altora sau a noastră. Eşti locul în care visăm, ascultăm, cerem iertare sau tăcem. Eşti locul în care am învăţat să iubim fără să punem condiții…
Eşti, desigur, casa în care am învățat primele rugăciuni. În care ne-am îndrăgostit, am fost refuzaţi sau respinşi… Casa pe care uneori am înțeles-o greșit, am furat-o sau am lăsat-o în urmă, părăsind-o…
Eşti exact casa în care ne-au surâs primii prieteni. Casa în care am decis că merită să mergem mai departe. Casa în care am băut vin și am povestit până târziu în noapte. Casa în care am învățat să dansăm și să cântăm. Casa în care ni s-a părut că înțelegem mersul legănat al lumii sau misterele universului…
Eşti casa în care am învăţat că există piedici. Pile şi relaţii. Oprelişti sau nedreptăţi.
Eşti chiar casa în care ne-am întors, de fiecare dată – doar pentru a învăța că „e bine și așa rău”. Sau că absurdul îți surâde ironic și te întoarce pe dos ca pe o zdreanță… Casa în care idioțenia unor musafiri te doare, iar răutatea şi furtişagul altora te năucește… Casa pe care ne străduim s-o facem mai frumoasă… Mai bine…
