Adrian Pașcu se ocupa, până acum o lună de zile, de coregrafia dansatorilor de la Ansamblul profesionist Dor Românesc. În paralel, se ocupă de aproape 100 de copii și tineri cu vârste între 5 și 16 ani pe care îi învață să joace dansuri populare. Dansatorii Centrului Județean pentru Cultură au în repertoriu 18 suite de dansuri din toate regiunile folclorice ale țării, dar și câteva jocuri populare poloneze. De curând, Adrian Pașcu se ocupă și de instrumentiștii și soliștii ansamblului Dor Românesc. A înlocuit-o pe artista Matilda Pascal Cojocărița, care s-a pensionat. Am stat de vorbă cu Adrian Pașcu, pentru a afla cum face față noilor provocări…
Înainte să montezi o coregrafie, trebuie să studiezi cu atenție fiecare zonă și subzonă folclorică – consideră Adrian Pașcu. „Dacă mergi pe Valea Șieului și vezi sârba de la Sebiș sau Șieuț, trebuie neapărat să participi măcar la un joc al satului. Nu poți să predai așa ceva dacă tu nu știi juca, dacă n-ai simțit niciodată pulsul și ritmul jocului popular. Asta înseamnă că inclusiv eu știu să execut toate dansurile pe care le fac dansatorii din ansamblu.
Nu se joacă hora, în Bistrița-Năsăud…
„Nu se juca mai demult niciun fel de horă. Maramureșenii au, în schimb, hora din străbuni. La noi se joacă horile pentru că este mai simplu să se prindă toți de după umeri și să se ia unul după altul. Mulți au uitat cum se joacă de fapt cu adevărat. Fac patru pași la stânga, patru la dreapta și e gata hora.
În realitate, la noi în Bistrița-Năsăud se practica dintotdeauna jocul în doi, fată cu băiat, învârtita de amăgit sau învârtita deasă. Jocul începea cu „de-a lungul”. Și cu asta începeau și căsătoriile. Băiatul mergea la mama fetei și cerea voie să joace fata cu el. Dacă mama fetei îl refuza – era clar pentru toți: băiatul nu are destul pământ lângă pământul fetei, nu are destule oi… Băiatul trebuia să-și ia gândul și să se reorienteze.
Apăreau și conflicte… Cam toate nunțile pe Valea Someșului se terminau cu bătăi…
Îi luau la bătaie și pe ceterași, la o adică. După câte o noapte întreagă de cântat, se mai trezea câte un bețiv să le urle – cântă bă, mai frumos! Sânge le ieșea din degete ceterașilor. Pentru că pe atunci nu erau scule, cântau pe viorile reci… La Rebra ceterașii trebuiau să-i și ducă acasă pe nuntași, să-i însoțească tot cântând pe drum pe nănași, până acasă – dimineața, după nuntă.
Bărbuncul de la Sălcuța se joacă pe un ritm mai așezat. Numele vine din cuvântul german vebung, care reprezenta încorporarea în armată. Era dansul de cătănie. Se luau pe atunci în armată bărbații viguroși, bărbătoși, nu cei lipsiți de vlagă sau molâi. Mergeau în război bărbătoșii…
Se pot introduce pe alocuri și elemente noi, contemporane, pentru culoare și prestanță. Dar trebuie să respectăm tiparul și autenticitatea dansului. Am luat și noi anumite elemente mai noi și le-am stilizat pe cele vechi. Asta dă o anumită prestanță pe scenă. Avem și dansuri și jocuri pe care le jucăm arhaic, tradițional – cum jucau pe vremuri bătrânii satelor…”, ne-a povestit Adrian Pașcu.
Coregraful a explicat că în repertoriul ansamblului Dor Românesc există cam 18 suite de dansuri, din toate regiunile folclorice ale țării. Dar într-un spectacol nu se pot prezenta mai mult de 4 sau 5 dansuri. „Sunt foarte grele. Un dans de 6 minute este echivalentul a 30 de minute de jucat fotbal. Nu doar că dansezi o serie de pași pe un anumit ritm, dar trebuie să fii atent la poziția brațelor, la ținută, la zâmbet, la partenera ta și mișcările ei. Nu trebuie să-i pierzi din ochi pe ceilalți dansatori, ca să fii în rând cu ei, să bateți toți la fel, în același timp”, afirmă Adrian Pașcu.
Dansatorii fac repetiții în fiecare zi, în sălile de coregrafie ale Centrului cultural Dacia, de luni până vineri, între orele 17 și 21.
Tot Adrian Pașcu se ocupă și de cei 60 de copii mici, cu vârste între 5 și 10 ani, din ansamblul Dor Românesc Junior. „Cred că am un fel de talent special să cobor la nivelul lor, să mă joc și să fac glume de vârsta lor. Este o altă generație – știu deja să butoneze telefoanele mai bine decât noi. Trebuie să-i faci să uite de treaba asta. De aceea la repetiții nici nu au voie cu telefonae. Le ținem pe toate în vestiar.
Cumva, am reușit să-i fac să le placă muzica populară . Cu glume și povești pe gustul lor. Trebuie luat fiecare copil în parte și discutat cu el cu răbdare, pe limba lui…
Separat de ei, mă ocup și de vreo 35 de tineri cu vârste între 11 la 16 ani”, ne-a mai povestit coregraful.
Adrian Pașcu a preluat, de curând, și ansamblul profesionist „Dor românesc”, înlocuind-o pe solista Matilda Pascal Cojocărița care s-a pensionat.
„Practic, au fost unite două servicii. Până acum eram șef serviciu la Coregrafie, de la finalul lunii ianuarie am preluat și ansamblul Dor Românesc cu instrumentiștii și soliștii. Se formează astfel un singur seriviciu. Salariul este același. Și ca să fac față responsabilităților mai mari, mă va ajuta unul dintre dansatorii mei. În locul meu, l-am numit coregraf pentru Marc Adin. Este un tânăr din Zoreni, foarte talentat și, practic, cel mai bun dintre dansatorii mei. Când va fi nevoie de mine, evident că îl ajut și îi supraveghez în continuare”, a explicat Adrian Pașcu.
De când se ocupă de cele două servicii, Adrian Pașcu a organizat un spectacol pentru 24 ianuarie, de Ziua Unirii. La cel de-al doilea spectacol, de Dragobete, organizat pe 18 februarie, biletele s-au epuizat în 2-3 zile. Al treilea spectacol de care s-a ocupat este cel dedicat Zilei de 8 Martie. Aici biletele s-au epuizat în 6 ore. Este un spectacol de varietăți, intitulat Mărțișoare muzicale.
„Este o bucurie și o mândrie pentru mine. Mai ales că ni s-a tot cerut cerut din partea Guvernului să atragem mai mulți spectatori, să vindem mai multe bilete. Ni s-a cerut o eficientizare a actului cultural și ne străduim cum putem. Acum, pe 4 martie, avem al doilea spectacol de varietăți, pentru care s-au epuizat toate biletele în câteva ore. Vor fi dansuri retro și valsuri, dansuri și muzică folclorică dedicate femeii și mamelor noastre.
Nu este tocmai simplu, pentru că înainte de toate se ocupa Matilda Pascal Cojocărița, avea o experiență de zeci de ani și foarte multe cunoștințe.
Dar încerc să acopăr anumite lipsuri pe care le-am avut în trecut și să țin pasul cu funcția. Trebuie pusă la punct scenografia, decorul, regia, piesele interpreților care trebuie să respecte cumva tematica.
Am și noroc că am un dirijor foarte bun – Horațiu Cigu, cu care mă înțeleg foarte bine și colaborăm excelent.
Încercăm să facem lucruri de calitate de fiecare dată. Încercăm, de pildă, să reparăm și unele erori. În sala mare de spectacol, la Dacia, la balcon – de la rândul 3 încolo nu se mai vede bine pe scenă. Nu se prea vindeau bilete acolo, până acum. Lumea nu cumpăra.
Am găsit însă o soluție. Am luat legătura cu o firmă bună de construcții care ne va ajuta, în schimbul unui barter. Nu vom folosi bani de la stat.
Se va reface tot balconul: se vor înălța toate scaunele cu 25 de centimetri. În acest fel, vom putea să vindem și mai multe bilete.
Să știți că nu se descurcă lumea atât de simplu pe cât cred unii. Unii își închipuie că avem bani și nunți și câștigăm de ne rupem. Dar nu este așa. Doar câțiva soliști consacrați merg pe la nunți și câștigă suplimentar. Dansatorii mei primesc între 2700 de lei până la maxim 3200 în mână.
Și trebuie să venim la serviciu cu drag. Pentru că ne mai și place. Dar este dificil. Suntem însă optimiști și privim cu încredere spre viitor. Sper să se așeze lucrurile cumva”, ne-a mărturisit Adrian Pașcu.
