Coproducția de teatru-dans Cât de aproape e aproape? va fi prezentată în premieră publicului din Bistrița – în acest weekend. „Intimitatea însemnă să devii vulnerabil. Ca să devii vulnerabil trebuie să-ți asumi un risc. Te deschizi, dar nu știi în fața cui. Alegi să ai încredere, dar acea încredere este de cele mai multe ori înșelată…”
Vor fi două reprezentații: sâmbătă, 25 octombrie, și duminică, 26 octombrie, de la ora 19.00, la Palatul Culturii.
Bilete se pot achiziționa de AICI.
Coregrafia şi regia sunt semnate de Bianca Bor. Spectacolul este realizat împreună cu o echipă artistică care a petrecut trei luni la Bistrița, într-o rezidenţă artistică.
În premieră pentru Bistrița, producătorii acestui spectacol au oferit publicului și oportunitatea de a asista la repetiții deschise. Este o premieră pentru instituțiile din oraș, a admis Bianca Bor. Așa ceva nu se practică în instituțiile de stat, ci mai degrabă în companiile independente.
„Dar ne-am dorit să implicăm și comunitatea locală în proiect. Astfel, comunitatea a devenit nu doar „consumator” al produsului final, ci partener activ în proiect”, a subliniat coregrafa.
De altfel, echipa de producție a interacționat intens cu tinerii din comunitate, oferindu-le inclusiv o serie de ateliere de dans contemporan.
Proiectul – după cum au explicat tinerii coregrafi la repetiția deschisă publicului – le-a oferit inedite oportunități de documentare şi explorare comunitară.
De-a lungul celor trei luni cât au locuit la Bistrița, dansatorii au participat la evenimentele desfășurate în oraș, descoperind și bucuria de a construi în tihnă spectacolul pe care îl vom vedea în premieră pe 25 și 26 octombrie.
Bianca Bor, coregrafa și coordonatoarea spectacolului a mărturisit, la repetiția deschisă, cum s-a născut Cât de aproape e aproape?
„Mi-am pus eu prima această întrebare: ce înseamnă intimitatea pentru mine. Și întrebându-mă, am vrut să aflu cât de aproape pot să fiu de un om – fizic, emoțional sau mental – ca să mă simt intim și liber. Care este distanța care măsoară asemenea emoții? Pornind de la asta, am ajuns în foarte multe alte direcții.
Încă descopăr ce este intimitatea profundă față de un aproape, față de o altă persoană.
Cred că intimitatea începe cu tine. Cât de aproape ești tu față de tine? De multe ori este dificil să cuantifici asta. Pornind de la toate aspectele astea, pornind de la întrebarea ce înseamnă de fapt distanță emoțională, fizică, mentală – am început să construim fragmente din spectacolului.
Este ca o matrioskă spectacolul acesta… Este un cuplu principal din care derivă alte două cupluri. Secvențe în cuplu – una masculină, una feminină, care se prelungesc în alte dimensiuni feminine și masculine. Ca într-o matrioska. Toate aceste dimensiuni interacționează între ele: unele se acceptă, altele se resping și dau naștere unui joc care ne dezvăluie doar câteva felii de intimitate. Nu am avut cum s-o cuprind în întregime.
Intimitatea se poate instala între prieteni, între femei, între bărbat și bărbat, între minte și corp, între femeie și bărbat – precum în relația de cuplu sau de simplă prietenie. Are atât de multe valențe și straturi, încât am extras cât am putut de mult. Dar nu tot…
Intimitatea este o aspirație, o nevoie. Ne simțim străini și tindem către intimitate. Dar intimitatea poate fi și un risc. De aici și toată tensiunea între aspirație și risc.
Intimitatea însemnă să devii vulnerabil. Ca să devii vulnerabil trebuie să-ți asumi un risc. Te deschizi, dar nu știi în fața cui.
Alegi să ai încredere, dar acea încredere este de cele mai multe ori înșelată. Nu prea avem încredere unii în alții atât de ușor: nu avem încredere nici în familie, nici în relații, nici în amici sau prieteni. Intimitatea înseamnă vulnerabilitate.
Cât suntem de dispuși să ne deschidem – cu riscul de a fi răniți sau cu riscul ca informațiile – emoțiile pe care tu le oferi să fie folosite distorsionat sau eronat ?
Există un risc. Și ca artist ai nevoie să fii intim și vulnerabil în fața unui public, ca să ajungi la el. Dacă nu riști asta – ești un executant. Aici se face diferența între un artist și un simplu executant. Un artist își dă voie să fie vulnerabil și intim cu ceea ce simte în fața unui număr destul de mare de oameni.
Poate și despre artiști este acest spectacol. Și despre multe alte lucruri. Nu este o poveste liniară: Din cauza lui A și B se întâmplă C. Există și o relație de cauză – efect, dar e foarte subtilă.
În primul rând, în spectacolele de dans este vorba despre a simți. Nu despre a înțelege un text care vorbește exact. Dacă îți dai voie să simți, înțelegi și povestea, sau o transformi în ceea ce ai tu nevoie. Te provoacă să cobori în gol, în adâncuri.
Este o provocare. Deseori oamenii pleacă de la un spectacol de dans contemporan pentru că nu înțeleg. Este nevoia minții de a înțelege, de a ști exact despre ce este vorba. E frustrant. Trebuie găsită poate o cale de mijloc. Poate și noi ar trebui să nu ne pierdem atât de mult în abstract. Să ajutăm publicul să simtă și să înțeleagă.
Este o negociere constantă. Să-i convingi pe oameni să coboare puțin în interiorul corpului – fără să tot întrebe de ce, de ce ? Nu e ușor… Dar e provocator și frumos”, a mai spus Bianca Bor.
La repetiția deschisă publicului, dansatorii implicați în spectacolul Cât de aproape e aproape au povestit despre interacțiunea cu cei din Bistrița, dar și despre cariera lor artistică.
„Am constatat că se întâmplă lucruri importante și calitative și în afara Bucureștiului. Sunt student la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Am avut ocazia să descopăr zona Transilvaniei care mi se pare că s-a dezvoltat foarte mult în ultimul timp. Cred că va deveni un punct cultural de atracție foarte important. E important să avem asemenea repere culturale peste tot în România”, a afirmat Alexandru Cruceru.
Distribuţia spectacolului de teatru-dans Cât de aproape e aproape?
- Gabriel Scalschi, Alexandra Petcu, Alexandru Cruceru, Andrada Costin,
- Scenografia: Ionuţ Răcoreanu,
- Muzica: Thomas Albineţ,
- Lumini: Alexandros Raptis,
- Costume: Andrada Moruţan
Spectacolul este o co-producţie a Centrului Cultural Municipal „George Coşbuc” şi a Fundaţiei Societatea de Concerte Bistriţa. Este rezultatul unui proiect care se desfăşoară în perioada iulie-noiembrie 2025, co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN).
Spectacolul explorează, prin teatru-dans, tema intimității personale, sociale şi culturale. Acesta și-a propus să exploreze relația dintre corp, spațiul material și social, memorie și emoție, gestualitate şi identitate.
