Adina Rosetti – Deadline
Subiectul romanului este descris pe site-ul scriitoarei astfel: „Deadline este inspirat din două cazuri reale, cel al Ralucăi Stroescu (o angajată a unei companii multinaționale, moartă în 2007) și al lui Ion Bârlădeanu (un artist pop recent descoperit, care a locuit într-o ghenă de bloc).”
Moartea fetei, pe care în roman o cheamă Miruna, este folosită de Adina Rosetti ca punct de pornire pentru descrierea evoluției câtorva personaje din cele mai diferite medii, de la oameni cu vieți simple, monotone și cvasi-inutile, la oameni realizați – din perspectiva celor mai importante aspecte ale vieților lor, evident – care duc o viață mai plină de sens.
Michael Crichton – Sfera
Romanul „Sfera” a fost publicat pentru prima dată în 1987, iar la noi a apărut 20 de ani mai târziu. Considerat unul dintre cele mai bune romane ale autorului, „Sfera” poate fi numit drept un „tehno-thriller” (pentru amatorii de etichete), acţiunea învârtindu-se în jurul unei nave imense (de origine extraterestră?), navă găsită pe fundul Oceanului Pacific.
În mare secret este adunată o echipă de specialişti care să cerceteze originea obiectului şi să stabilească primul contact cu o civilizaţie extraterestră în cadrul a ceea ce ar putea deveni cea mai mare descoperire din istoria umanităţii.
Echipa este alcătuită dintr-un astrofizician, un zoolog, un matematician, un lingvist şi un „al cincilea membru, a cărui misiune era să observe comportarea şi atitudinea membrilor activi ai echipei.” Într-un mediu artificial construit pe fundul oceanului, membrii echipei încep o aventură la care nu se aşteptau şi care îi va conduce în cele din urmă către instropecţie pentru a-şi salva vieţile. Încercând să determine provenienţa misterioasei nave, aceştia găsesc o sferă uriaşă cu aspect metalic însă aparent fără nici o cale de acces.
David Grossman – Căderea din timp
Căderea în timp are ca punct de plecare experienţa personală a autorului, care şi-a pierdut fiul în războiul israelo-palestinian. Scriindu-şi propriul doliu, David Grossman descrie călătoria universală spre „acolo” – locul care pentru cei vii, sănătoşi şi mulţumiţi nu există… încă.
„Dacă mergem acolo, înseamnă că acolo există”, spune tatăl, hotărât să ajungă „acolo” unde este fiul său. Poate fi vorba despre lumea celor morţi sau despre lumea răspunsurilor la de ce-urile (De ce mi s-a întâmplat mie? De ce a trebuit să moară el?) sau despre lumea vindecării de suferinţă.
Zorin Diaconescu
