Nu mai există forță de muncă, cel puțin nu una calificată. Acest fenomen care capătă amploare în ultima perioadă este unul îngrijorător. Angajatorii sunt disperați.
Conform Președintelui Consiliului de Administrație al societății Teraplast, Dorel Goia, România are o problemă de educație națională, în sensul că, unor meserii le-a fost dată o conotație negativă.
„Prea mulți absolvenți de studii europene și prea puțini lăcătuși”, explică acesta.
Teraplast e doar una din multitudinea de companii ce se confruntă cu problema forței de muncă. Fenomenul afectează întreaga țară, astfel încât sute sau poate mii de companii recurg la diferite metode pentru a supraviețui.
Mulți dintre absolvenții de școli cu profil tehnic sunt lipsiți de pregătirea de bază.
Nimic mai adevărat, ținând cont că spiritul practic lipsește cu desăvârșire, chiar și în școlile cu învățământ profesional.
Cei mai mulți dintre investitori se plâng de faptul că angajații care vin să lucreze în firme, puțini la număr și ei, nu au nicio pregătire. Astfel, învață meșteșug pas cu pas, dar când prind o ofertă mai bună pleacă spre țări precum Germania, Franța sau Anglia. Nu că acolo ar avea slujbe mai bune, dar remunerația e mai satisfăcătoare. Și așa, migrează și ultima fărâmă de forță de muncă.
O altă față a problemei, evidențiată de Goia de la TeraPlast, este că nimeni nu mai vrea să facă specializări complicate.
Chiar dacă mediul este curat, tinerilor li se pare complicat. Spre exemplu, în procesarea de mase plastice se lucrează aproape ca în farmacie. Este curat, cald, nu sunt noxe.
În special tinerii sunt greu de atras, așa cum declara în urmă cu aproape 2 ani Gheorghe Luca, directorul economic de la Prodplast, alt procesator de PVC din piața românească.
„Nu mai vin să muncească în fabrici”, se plâng aceștia.
Că tinerii se feresc de lucru „greu” e deja stabilit. Dar care este motivul? Ei bine, se pare că majoritatea se visează doctori sau avocați. Urmează studii timp de ani de zile, însă în final nu rămân cu prea multe informații.
TeraPlast angajează ingineri chimiști și economiști, absolvenți ai universităților românești. Dar nici studiile superioare nu ajută cu mare lucru.
„Vin total nepregătiți din punct de vedere practic. Învățământul românesc merge pe un drum paralel. Contactele economiei reale cu mediul universitar sunt slabe. Nimeni nu ne întreabă, nu suntem solicitați pentru a deveni poligon de încercare pentru studenți, pentru practică”, spune șeful societății bistrițene.
Dorel Goia spune că nu mai puțin de 4 miniștri ai Educației au fost chiar din Cluj și îi cunoaște personal.
„O parte din vină le aparține”, conchide acesta.
Așa se face că mulți tineri, dornici de lucruri ușoare, fără pregătire superioară sau chiar cu studii universitare, se trezesc de pe băncile școlii în… supermarketuri.
