În 2008 eram primul ziar local exclusiv online din țară, iar ca național mai era doar Hotnews. Părea o nebunie, îmi amintesc cum toți zâmbeau ironic când le prezentam proiectul. Pe atunci, ziar era numai ăla de-l țineai în mână, tipărit, altceva era de neconceput…
Mie, din tot business plan-ul nu-mi ieșeau banii de tipar. Așa că l-am făcut online de nevoie, că era singurul fel în care puteam evita cheltuielile de tipar.
Și am fost încurajată, ce-i drept, și de niște statistici pe bugetele de publicitate, care arătau cea mai mare creștere pe online, în timp ce restul erau în picaj, mai ales presa tipărită, bătea TV-ul și radio, dar în online era uimitoare ascensiunea.
Mi-au dat 0 șanse de reușită. ZERO. Aproape toți. Eu, Batman, Batman… Și uite, au trecut 18 ani.
Ce mi-am propus atunci? Să-mi respect jurământul. Am ieșit din presă și mi-am jurat că mă voi întoarce cu un ziar doar al meu, unde să scriu așa cum știu eu că se face presă, cum învățasem în primii ani de Mesagerul. Să fim în slujba oamenilor, a adevărului și a jurnalismului.
Să scriem fără frică. Să nu scriem să-i facem pe plac cuiva, să nu scriem doar de dragul de a face rău cuiva. Să scriem adevărul așa cum e el, să corectăm cu critica, să facem o comunitate mai bună. Pentru viitorul nostru, pentru noi, pentru copiii noștri.
Mă uit la ce-a ieșit după 18 ani și eu zic că ne-am făcut treaba bine.
Greu am fost de mulțumit. Noi eram ăia cu critica și ăia care dădeau primii o știre grea, pe care n-avea curaj nimeni să o abordeze.
Am dat curaj și linii editoriale multora și, da, ohhhh, da, pe mulți i-am inspirat, de au trăit și trăiesc bine și astăzi, inspirați de proiectul Bistrițeanul.
Ce n-am înțeles eu veci – poate o lămuresc astăzi – este de ce și-au pus mulți ca scop în viață să dispară Bistrițeanul…? În timp ce copiau proiectul, în detaliu.
Și în loc să ne batem în știri, au început să țeasă intrigi și folclor, scenarii și filme SF.
De ani buni suntem vânați și sunt vânată de unii care au ca singur scop în viață să demonstreze că „nu suntem perfecți”.
Potoliți-vă, vă dau eu în scris, acum, că NU SUNTEM PERFECȚI. Nici eu, nici ziarul. Dar așa imperfecți cum suntem, am reușit să schimbăm lumea cu una mai bună. Am creat nu doar știri, am creat emoții. Am arătat politicienilor ce ne dorim de la ei și ce nu ne place la ei. I-am obligat să se schimbe si să schimbe modul de a face politică. Iar Bistrița și Bistrița-Năsăud au câștigat.
Și îmi vine în minte doar subiectul Spitalul Județean.
Au fost vremuri în care doar noi, cei de la Bistriteanul.ro, am rămas singuri să scriem de câte se întâmplau acolo. Și se întâmplau.
Am scos părinți și copii cu jucarii în brațe în fața Consiliului Județean și le-am forțat mâna să îndrepte lucrurile. N-ar fi trebuit să facem asta, doar eram jurnaliști. Dar am făcut-o și nu regret.
Astăzi spitalul din Bistrița e reper în țară, avem super medici, iar de dotări nu mai zic.
Subiectul „spitalul” mi-a fost și va rămâne cel mai drag. Și la 18 ani de Bistriteanul.ro e cel cu care mă mândresc prima dată.
Ca jurnaliști am făcut ce trebuia și dacă am ajuns aici, unde e astăzi spitalul, e semn ca ne-am făcut treaba bine.
Am fost jurnaliști „răi”, dar buni dacă am reușit să schimbăm lucruri cu cuvinte.
Și am schimbat multe. Mulți știți doar o parte, eu le știu pe toate, aici am fost 18 ani, zi de zi, zi și noapte. Am aventuri cu ziarul ăsta de aș putea scrie un roman și ar fi funny tare.
Ați și râde, dar ați și plânge. Ați înțelege baletul incredibil pe care l-am făcut printre orgolii. Ați înțelege cum am strâns dușmani redutabili dintr-un colț în altul al județului intrând mereu în luptă pentru problemele altora, ale cititorilor.
A fost lege nescrisă în ziar că problemele noastre nu le rezolvăm cu ziarul, a fost făcut chiar pentru Bistrița și jurnalism curat.
Sunt mândră de ce-a ieșit. Obosită și mândră. A fost greu, al naibii de greu, dar a meritat.
Dacă ar fi să fiu iar în 31 Martie 2008 și să zic, gata, azi îi dăm drumul, aș lua-o de la capăt. Și aș face fix ce am făcut, cu aceiași oameni, care de-a lungul anilor și-au pus amprenta pe ceea ce înseamnă Bistriteanul.ro.
Fiecare a adus plus valoare și astăzi le sunt recunoscătoare. I-am avut mereu alături pe cei mai buni.
Și le sunt recunoscătoare și celor care ne-au susținut: fiecărui client de publicitate, care ne-a ajutat să plătim salarii și dări la stat, să rezistăm cu fruntea sus în fața politicului și a oricui.
Și îi mulțumesc și avocatului nostru Bogdan Găurean, omul care a ținut mai mult decât oricine la libertatea noastră de exprimare.
Și nu în ultimul rând vreau să vă mulțumesc vouă, prietenilor și cititorilor care ne-ați susținut de-a lungul anilor. Datorită vouă am ajuns unde suntem. M-am uitat pe pagină, avem 140.000 urmăritori și 73.000 postări de când am făcut pagina. Deci, pe ziar ar fi peste 100.000 știri. E ceva. Multă muncă înainte de toate și multă susținere din partea voastră.
Și vă mulțumesc încă o dată, tuturor, pentru tot.
P.S. Nu avem noi bani de majorat, ca-s vremuri grele, da’ rămâneți pe aproape, că tot inventez eu ceva și sărbătorim împreună 18 ani.
