O poveste luminoasă iese la iveală din cartierul Liviu Rebreanu din Năsăud: preotul paroh Mihai-Constantin Mînzat a reușit să renoveze parțial casa parohială construită de legendarul preot Belciug – personajul din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu. Preotul s-a documentat despre felul în care arăta inițial clădirea. Și a început un amplu proces de restaurare, acum patru ani. Totul a început de la incendiul din 2022…
„A izbucnit un incendiu la casa parohială în 2022 și atunci s-a ivit și prilejul de a o reface. Am avut mai multe idei – mai ales că a ars acoperișul. După o discuție cu profesorul Cornel Ban am decis să mergem spre restaurarea originală”, a povestit pentru Bistrițeanul.ro preotul paroh Mihai-Constantin Mînzat.
Este vorba de casa parohială a preotului Belciug – personajul romanului lui Liviu Rebreanu – construită din zid de piatră, în 1910.
Spre surpriza sa, dincolo de urmele incendiului preotul a descoperit mai mult decât niște simple ziduri. A descoperit o poveste fascinantă.
„Îndepărtând anumite elemente care s-au construit ulterior și care nu erau conforme cu varianta originală – am descoperit o adevărată comoară.
A ieșit la lumină arhitectura românească autentică, foarte rară – de zid, conservată bine până acum. Într-adevăr, s-a construit și nefericit în perioada comunistă. Tocmai de acolo am pornit și cu inițiativa de a ne apropia cât mai mult de autentic.
Am început cu acoperișul, pe care l-am descoperit în câteva fotografii vechi. Inițial era în patru ape, așa că am încercat să-l aducem la forma inițială.
Apoi am continuat restaurarea cu pereții. Am descoperit, încet-încet câteva lucruri foarte interesante. Fațada avea trei geamuri, dar în original inițial erau șase geamuri. Am descoperit zidăria de piatră și ușile. S-a intervenit pentru a reda forma originală și a reface structura fațadei. S-a retencuit fațada și s-a refăcut cornișa, după varianta originală.
Lucrarea a fost deosebit de dificilă și a necesitat o măiestrie deosebită. S-au montat geamuri de lemn și ulterior, obloane. Cei care au executat lucrările au fost specialiștii firmei Casa de piatră.
Pentru mine a fost aproape un demers arheologic: tot felul de indicii au apărut mai târziu, pe parcurs.
Au apărut inclusiv fotografii vechi cu casa parohială. Am început restaurarea treptat și am încercat să ne apropiem cât mai mult de original”, a mai explicat preotul Mihai-Constantin Mînzat.
Pridvorul ocupă trei părți din casă și acolo s-a muncit la fel de mult. Acesta a fost, practic, reconstruit din lemn, așa cum ar fi impus tradiția.
„Pentru interiorul casei, ne-a sprijinit prof. Cornel Ban, cu echipa lui de la Petrus Italus Trust. S-a făcut și o decorație interioară a casei, într-un stil numit urban rustic: o îmbinare între lucrurile vechi și necesitățile moderne.
Am văzut așa ceva în câteva cataloage din țările nordice și în câteva case săsești la Bistrița, dar nu este specificul năsăudean acolo. Cred că avem prima casă renovată într-un asemenea stil cu decorațiuni specifice tradiționale inclusiv în baie, bucătărie, saloane. Cu mobilier foarte vechi și valoros care păstrează specificul unei epoci”, a mai precizat preotul.
Acesta ne-a vorbit și despre biroul de intelectual al preotului Belciug – cu influențe, accente și mobilier din perioada interbelică.
Nu s-a dorit transformarea casei într-un muzeu, ci s-a urmărit și practibilitatea și integrarea spațiului în necesitatea actuală.
Practic, preotul parohiei ortodoxe Liviu Rebreanu locuiește acolo. Astfel încât locuința trebuie să poată fi utilizată și ca locuință.
Restaurarea acesteia a început acum patru ani, dar încă nu este finalizat totul. Încă mai sunt detalii de reabilitat și de pus la punct.
Cea mai interesantă intervenție este însă expoziția permanentă de fotografie socială. A fost amenajată în interiorul casei parohiale din Liviu Rebreanu și reprezintă o adevărată arhivă vizuală a satului.
„Sunt fotografii foarte vechi cu oamenii de pe vremuri: îmbrăcați în costume tradiționale și participând la diferite evenimente din viața satului. Mi-am dorit să existe acolo un fel de memorie a satului. Vrem să continuăm expoziția pe toată durata holului – care este foarte lung și împarte casa în două, practic.
Sunt fotografii pe care eu le-am cerut oamenilor din sat. Iar personajele din fotografii sunt majoritatea dintre rudele și neamul Glanetașului. Se păstrează într-un fel uimitor specificul național de atunci: costumele, biserica veche, nunți de atunci, obiceiuri și muncile lor specifice – seceratul, cositul, sâmbra oilor. Bătrânii au asemenea fotografii.
Expoziția este amenajată acum doar pe o parte din hol iar voluntarii Petrus Italus Trust ne-au sprijinit cu ramele și tipărirea fotografiilor pentru expus.
Gardul de piatră din exterior este și el o piesă foarte importantă. Are aproape 100 de metri, este acoperit cu șindrile și porți specific țăranilor năsăudeni. Este o piesă unică și este la fel de valoros precum casa. Însă restaurarea lor va mai dura o vreme, pentru că ritmul demersului este mai lent.
„Este un caz rarisim, care merită celebrat”, semnalează vountarii Petrus Italus Trust.
Acest sat iconic numit Pripas până în 1884, ulterior Prislop până în 1967, acum Liviu Rebreanu – cartier al Năsăudului – are acum trei monumente istorice: casa tatălui lui Rebreanu (astăzi muzeu), biserica preotului fondator Belciug și casa parohială, construită într-un stil specific arhitecturii provinciale imperiale.
„Reabilitarea actuală a încercat să refacă tocmai această identitate: prispa a fost reconstruită cu stâlpi de lemn. Tâmplăria și obloanele au revenit la o expresie tradițională. Iar fațadele albe date cu var nestins și zidul de piatră readuc casa în peisajul arhitectural istoric al satului”, au subliniat admirativ voluntarii Petrus Italus Trust.
Intervenția nu a urmărit să creeze un decor „de epocă” artificial. S-au păstrat și s-au pus în valoare elemente găsite în casă sau elemente specifice universului domestic al zonei.
E vorba de mobilierul vechi, corpurile de iluminat, icoanele, blidarul pictat sau tâmplăriile din lemn.
„Într-un loc a fost lăsată intenționat la vedere o suprafață din vechea zugrăveală albastră, ca o mică fereastră arheologică spre straturile succesive ale casei.
Casa din Liviu Rebreanu devine un mic centru al memoriei locale: arhitectura, obiectele și fotografiile spun împreună povestea unei comunități rurale transilvănene de-a lungul mai multor generații”, au mai punctat voluntarii Petrus Italust Trust.
