Elevii de la Școala Gimnazială Uriu / structura Cristeștii Ciceului, alături de preotul paroh Flaviu Cristian și învățătoarele pentru învățământ primar Nadia Urian și Leontina Chirtoș au colindat recent redacția Bistrițeanul.ro. A fost prilejul perfect să aflăm detalii despre Crăciunul de altădată și cel de acum…
„Da, pe vremuri obiceiurile erau mult mai frumoase. Se trăia acest moment de sărbătoare altfel. Cu simplitate, credință, modestie, așa cum curgeau și vremurile. O colindă la Crăciun te făcea „mai prieten” cu cel de lăngă tine. Știai să împarți, cu mai mare drag, puținul pe care îl aveai, renunțând la a-l judeca pe cel de lângă tine, cu tot ceea ce avea și era.
Acum trăim moda vremurilor noi, cu influențe aduse și copiate. Am învățat alte multe colinde, punem pe masă mâncăruri alese și ne obosim mai mult pregătind sărbătorile sau risipim apoi din bogăția adunată. Poate, pentru că nu mai simțim „gustul” de odinioară…
Așa este cam peste tot.
În Cristeștii-Ciceului încă se merge la colindat mai mult decât în alte sate. Nu o spun doar ca dascăl în această localitate, de 40 de ani.
Dar la dascălul și la preotul satului, aproape toți copiii merg la colindat. Se colindă rudele, prietenii, vecinii. Așa a fost dintotdeauna. Ce-i drept, pe cei mici îi însoțesc părinții, căci sunt mici și vin în grupuri. Pornesc la colindat și cei mari, mai târziu, după ce copiii lor adorm obosiți de trudă și frig. Se colindă între ei, apoi se întâlnesc și îl colindă pe preotul satului.
Învățăm la școală și colinde noi, care adăugate la cele vechi, să fie cântate frumos, în așa fel încât cei din casă să te asculte cu atenție.
Elevii cei mari vin și ei să ne colinde, organizați în grupuri. Apoi se adună la unul dintre colegi, ca să se încălzească și să-și tragă sufletul după o seară lungă de colindat.
Nu prea zăbovesc mult timp, pentru că a doua zi, de Crăciun, vin la biserica din sat. Și aici sunt așteptați să colinde, în fiecare an. Bătrânii plâng de fericire că au putut să-i mai asculte și anul acesta.
De fapt, biserica noastră este și scena rugăciunii, a interpretării de pricesne și de colinde învățate în școală. Ne-am bucurat de foarte buna colaborare cu preoții bisericii noastre, de-a lungul vremurilor. L-am avut preot pe părintele Pompei Mureșan, Valerian Vaida, Marius Crișan, iar acum, de câteva luni, pe părintele Flaviu Cristian.
Copiii nu se îmbracă în costume populare, ca mai demult. Dar avem grijă ca pe scena Căminului Cultural din Cristeștii-Ciceului, înainte de Crăciun, să-i îmbrăcăm și să prezentăm un program artistic la care să invităm și părinții, în fiecare an.
Aici participă și vecinii copiilor, chiar dacă nu au copii de școală, bătrânii satului care abia așteaptă nerăbdători „Serbarea de Crăciun”. Este un mod de a uni satul, un prilej de bucurie și comunicare…
De multe ori, Serbarea de Crăciun se desfășoară ca o șezătoare de pe vremuri, în care, ca și bunicii lor, copiii învățau sau interpretau colinde. Este și acesta un mod de a păstra tradiția. Mai strecurăm, printre versuri și câte o povață spusă cu umor, spre corectare sau formare”, ne-a povestit prof. înv. primar Nadia Urian.
În ultimii ani, la Cristeștii Ciceului se organizează și Târguri de Crăciun. E de fapt, momentul în care, după program, părinții stau de vorbă, relaxați și bucuroși și servesc felurite bunătăți. Participă și conducerea Primăriei, de fiecare dată.
„Anul acesta am fost invitați la Uriu, la Târgul de Crăciun de acolo. O altă idee, dar tot colind a fost. Au participat școlile din întreaga localitate, admirând seriozitatea copiilor și implicarea părinților și a dascălilor. Care va să zică, da, tradiția merge mai departe…
Crăciunul înseamnă pentru mulți pregătire, gătit, aranjarea casei și a mesei. Dar și bucuria întâlnirii cu cei plecați peste hotare. Mulți se întorc acasă de sărbători, bucurându-și părinții și frații. Chiar dacă au primit „pachetul” de acasă, cu ceva timp înainte, nimic de dincolo nu are gustul de aici. Își aduc amintirile copilăriei dar și bucuria că mai au la cine veni. Sau își deschid ușile caselor noi, goale peste an. Adevărul este că multe case de pe ulițe sunt pustii… Pentru că cei mai mulți bătrâni au plecat spre veșnicii, ducând cu ei obiceiuri, tradiții, povești, dar și dorul de cei plecați departe. Cred ca este o realitate a satelor, în general.
De aceea, este foarte important ca atâta vreme cât mai avem bunici, să-i ținem lângă noi. Să învățăm de la dânșii tot ceea ce se mai poate. Și să le arătăm, cât sunt în viață, că nu vom lăsa să se piardă nimic din ceea ce ne-au învățat….”, a completat Nadia Urian.
Pregătirea pentru spiritul Crăciunului face parte din programul de muncă suplimentar al fiecărui an școlar, ne-a mai explicat profesoara Nadia Urian.
În acest an, pregătirea a fost inclusă și în programul din Săptămâna Altfel. „Dacă vrei, găsești timp, fără probleme. Și copiii, dar și părinții așteaptă asta. Din fericire, colaborăm strâns cu familiile copiilor. Cei mai mulți părinți sunt foștii noștri elevi, pe care i-am format în același spirit. Contează, aș zice, și buna conducere a unității școlare, având în vedere că soțul meu, Cornel Urian, a fost director douăzeci de ani, în această școală. Aici stă reușita dascălului de sat. Atât pe linie de învățătură, cât și de activități extrașcolare. Te respecți ca religie, ca etnie, te respecți ca OM și ai încredere că dascălul își face treaba. Sunt anii în care s-au obișnuit să reușească, alături de tine. Ați văzut, am venit la colindat cu mașinile și cu părinții copiilor. Așa am reușit să ținem o școala mică, la 5 kilometri distanță de oraș.
Am fost echipă: director – dascăli – Primărie – părinți. Și nu a contat că e sâmbătă sau duminică, că e vacanță sau școală… Iar noi nu am plecat încă acasă. Nu ne-am măsurat efortul în ore suplimentare. Nici nu am alergat după dovezi scrise, înaintea activitaților. Niciodată. Dacă pui suflet și îți place meseria de dascăl, se vede și nu e chiar atât de greu…”, a concluzionat Nadia Urian.
Vin colindătorii
E noaptea când Domnul din Cer ne trimite
Un dar, cel mai scump dintre toate:
Pe Fiul cel Sfânt ce-n curând se va naște
În staulul rece, într-a Crăciunului noapte.
Din cerul de stele, un cântec răsună
Și-aduce și vestea cea mare, pe toți ne adună.
Păstorii ascultă și pleacă grăbiți:
– Veniți! Să-l primim împreună! Porniți!
– Fiți veseli! un înger ne spune.
Al Domnului Fiu veni-va în lume!
Vestiți lumii-ntregi bucuria,
Aici, pe pămănt s-a născut azi Mesia!
În fiece iarnă, la noi va aduce
Cu drag, sub bradul de Crăciun,
Speranțe-n colinde și daruri de pace
Dorințe și crezuri, și-un an mult mai bun!
@Nadia Urian Linul
