Asa se numește una dintre postările domnului Ioan Romeo Roșiianu, distinsul critic literar, editor, director al editurii eCreator, care cuprinde imagini multe de la frumoasa întâlnire de suflet „Doamnele Metaforei”, organizate recent la Baia–Mare.
„O sărbătoare a poeziei, ca gen literar, dar mai ales a FEMEII și al rafinamentului, eleganței, frumosului, căldurii, culorii, completată cu mult suflet. O întâlnire care și-a desăvârșit menirea – aceea de a se demonstra regină” – așa cum spune prietena mea, Marioara Vișan, venită tocmai de la Torino, Italia, împreună cu soțul ei, Franco Lordi, special pentru această sărbătoare.
Mulțumiri domnului Ioan Romeo Roșiianu – ambasador al poeziei și promotor al frumosului în toate formele de manifestare, începând cu frumosul din suflet „frumos pe care îl dăruiește din plin”.
Cu multă încredere în talentul și puterea creatoare a celor pe care îi promovează, Ioan Romeo Roșiianu a construit întâi o punte. O punte a prieteniei între oamenii care vin străini și se întorc amici. I-a pus apoi piloni solizi, a ridicat pe ei structura rafinamentului și a expresiei poetice, apoi a transformat-o în pod, între scriitorii din întreaga țară.
L-a întins până la București, l-a sărbătorit în 21 aprilie, de Ziua Florilor, iar piloanele de rezistență ale frumosului din artă le-a luat din toate zonele țării și dincolo de ea, străbătând chiar mări și oceane. A turnat apoi cimentul de calitate – din toate genurile literare – le-a clădit și a turnat peste betonul nemuririi din artă, ținând cont de părerea altor critici literari de renume și cu priceperea de inginer al cuvântului.
Asta s-a întâmplat la Baia-Mare, apoi la București, într-un local frumos, un Trafalgar – încărcat de flori, atârnând în ciorchini violeți, pe suportul bolții ce însoțeau „podul”. „Podul Cuvântului”…
Îi mulțumesc pe această cale pentru frumoasele cuvinte scrise pe coperțile cărților mele, în care „am îmbrăcat haina de fotograf al satului românesc, din dosul simplității, conturând acțiuni, întâmplări, portrete, chipuri vii, desprinse din contextul existențial…”
Prin tot ceea ce am scris încerc „să trag un semnal de alarmă pentru posibila perimare a unor valori străvechi”…
Vă mulțumesc, domnule Ioan Romeo Roșiianu, pentru promovarea și publicarea pe eCreator „a lăzii de zestre care ne cuprinde tuturor amintirile și le așterne pe hârtie; cu cât mai aprig trece timpul, cu atât mai mult crește valoarea acestor amintiri…” – așa cum remarca prietena mea, ziarista Claudia Andron!
Vă mulțumesc pentru susținere și promovare!
Poveștile din sat nu s-ar fi „răspândit”, fără OAMENI ca voi!
Am găsit astfel răspunsul la întrebarea – Cui nu-i plac poveștile?
Mult respect!
