La Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu vă așteaptă, în aceste zile, o inedită expoziție: Dincolo de monumente. O privire asupra patrimoniului neclasat din Bistrița-Năsăud. Este organizată de doi studenți la Arhitectură: Alexandru Puha (originar din Prundu Bârgăului) și Miriam Sopon (din Cluj, acum stabilită în Prundu Bârgăului). Alexandru Puha este student în anul IV la Sibiu. Miriam Sopon este studentă în anul VI la București.
Alex Puha și Miriam Sopon își expun la Bistrița lucrările de licență realizate în cadrul specializării de Conservare și Restaurare de Arhitectură – Sibiu, secție a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București.
Expoziția abordează patrimoniu arhitectural neclasat din Bistrița-Năsăud. Mai precis, cei doi prieteni s-au aplecat asupra câte unei clădiri din Prundu Bârgăului și Livezile.
„M-a fascinat încă de când eram mic casa aceasta – acum Casa Colecțiilor. Făceam cursurile la școala primară de peste drum și mă uitam în fiecare zi la frontonul casei și la golul circular de acolo. Mă tot întrebam ce-i cu casa asta. Ulterior, am ajuns la Facultatea de Conservare – Restaurare.
Mi-am dorit să tratez la licență un subiect apropiat sufletului meu. Este și apropiat de originea mea. Și fiind atât de important, am vrut totodată să atrag atenția asupra patrimoniului din județ. Poate nu foarte cunoscut la nivel național, așa cum ar merita să fie. Mi-am dorit ca rezultatele cercetărilor noastre să fie expus aici, în Casa Colecțiilor”, a explicat Alex Puha pentru Bistrițeanul.ro.
Miriam Sopon ne-a explicat că profesorii de la Conservare și Restaurare din Sibiu i-au sfătuit să-și aleagă pentru lucrările de licență subiecte cât mai originale. „Ca să le putem cerceta cât mai în detaliu. Prima lor sugestie a fost să ne apropiem de locuri pe care le vizităm des sau pe care le cunoaștem îndeaproape. În cazul meu – Livezile s-a nimerit să fie satul prin care trec foarte des, în tranzit.
Sunt din Cluj, dar m-am căsătorit și m-am stabilit la Prundu Bârgăului. Și trecând des în drum spre casă prin Livezile – m-a marcat acea atmosferă specifică a locului.
Eu mi-am făcut cercetarea și documentarea în 2024, Alex și-a finalizat-o anul trecut. Dacă tot existau, ne-am dorit să le diseminăm. Să inițiem o discuție până la urmă despre acele căsuțe pe care le uităm, pe care nu le băgăm în seamă sau peste care trecem cu vederea prea ușor. Nu din rea voință, ci pur și simplu pentru că nu ne sar în ochi. Dacă, însă ne apropiem puțin și le privim mai îndeaproape – ele ne dezvăluie o lume întreagă: povești și istorii proprii care le oferă valențe de patrimoniu.
Satul Livezile este clasat ca ansamblu rural arhitectural, fără să fie precizat ce anume din sat este valoros în sine. Am identificat mai multe clădiri în Livezile. Dar mi-am focalizat cercetarea pe o singură clădire – o gospodărie săsească – practic fosta grădiniță din sat, care devenise ruină. Vestea bună este că de vreo doi ani clădirea are un proprietar care încearcă să o restaureze. Există un proiect de restaurare care a trecut de Comisia Monumentelor. Cu pași mici, dar siguri, soarta clădirii se îndreaptă spre mai bine”, ne-a mărturisit Miriam Sopon.
Clasarea clădirilor ca monumente de patrimoniu este un demers puțin complicat, admite Miriam Sopon. De cele mai multe ori, proprietarii cel mai adesea sunt împotriva clasării.
„Proprietarii înțeleg în acest demers mai degrabă o povară și o problemă în plus, față de ce vor ei să facă din clădirea respectivă. Nu întrezăresc avantajele deocamdată. Dar de multe ori este vorba de preconcepții și prejudecăți. Clasarea impune anumite limitări când vine vorba de clădire, însă oferă, pe de altă parte, și avantaje sau libertăți”, completează Alex Puha.
El s-a ocupat de fosta Poștă din Prundu Bârgăului. „Fosta fostă Poștă – pentru că a mai fost construită una în 1984, iar unii dintre localnici o numesc pe aceea „fosta” Poștă. Dar eu m-am ocupat de prima clădire în care a funcționat Poșta”, ne-a explicat Alex Puha.
Alex puha și Miriam Sopon speră ca interesul pentru restaurare să crească. Ei fac parte dintre primele generații de studenți care au absolvit la secția de Conservare și Restaurare Arhitectură la Sibiu.
„Am observat că e vorba de un trend ascendent în ultimii ani. Există tot mai multe solicitări ale studenților care vor să se înscrie acolo. Pe de altă parte am aflat că s-a deschis și în Bistrița o secție de Restaurare la Liceul de Artă.
Din ce am văzut noi – tinerii sunt tot mai interesați de acest domeniu… Colaborăm constant cu Ambulanța pentru Monumente, care se ocupă de punerea în siguranță a unor clădiri aflate în stare avansată de degradare. Există oameni interesați să ne ajute, există tot mai mulți tineri care se înscriu voluntari aici. Și, din fericire, informația despre valoarea de patrimoniu a unor clădiri ajunge la tot mai multă lume”, a remarcat Miriam Sopon.
Alex Puha admite că în Bistrița-Năsăud interesul oamenilor pentru clădirile istorice a crescut simțitor în ultima vreme. „În Livezile sunt foarte multe case în proces de restaurare, iar în Bistrița avem de asemenea multe exemple de bune practici când vorbim de restaurare. În restul țării, în preajma Sibiului, restaurarea și conservarea clădirilor se simte și mai pregnant…”
Miriam Sopon consideră că este esențial ca informațiile corecte să ajungă la oameni. Să se știe că că există specialiști care se pot ocupa de clădirile vechi și pot rezolva orice problemă.
„Se pot găsi soluții pentru orice problemă… Ștefan Vaida, unul dintre fondatorii Ambulanței pentru Monumente, ne povestea despre plimbările sale prin satele săsești abandonate din sudul Transilvaniei. Acum acestea sunt locuite de familii de etnie romă care se străduiesc așa cum pot să le peticească și să le facă locuibile. Într-una din aceste plimbări, Ștefan Vaida a întâlnit un bărbat cățărat pe o scară care încerca să dea jos inscripția de pe frontonul casei.
În momentul în care a văzut că un orășean, un om citit, admiră frontonul și inscripția – când omul a și început să-i explice cât e de valoroasă inscripția aceea – omul s-a dat jos de pe scară. A început să asculte de ce este așa de frumoasă și importantă inscripția.
De fapt asta caută lumea: să știe că ceea ce posedă este valoros, că o anumită clădirea are o valoare și există o frumusețe pe care lumea o vede”, a subliniat Miriam Sopon.
„Între altele, o problemă a patrimoniului este și însușirea asta: ajungem să deținem clădiri de patrimoniu moștenite de la alte etnii din Transilvania. De multe ori, cei care ajung să dețină aceste clădiri – nu cunosc istoria, semnificația sau valorile pe care le au în propria ogradă.
Ei trebuie să conștientizeze faptul că – deși clădirea este construită de o altă etnie – ea trebuie respectată, valorificată și îngrijită în continuare. Este practic o istorie comună, în Transilvania am locuit împreună sute de ani. Ar fi păcat să pierdem o moștenire consistentă și unică – din simplă ignoranță…”, a concluzionat Alex Puha.
