Este vremea să-i cunoaștem pe liceenii și studenții de la Frontkill – trupa din Bistrița care a susținut în cei doi ani de activitate zeci de concerte, impresionând deja jurii importante în competițiile rock, dar și colegi din trupe celebre precum Bucovina sau Truda sau Crumble, care i-au invitat să cânte în deschiderea concertelor proprii.
Pe tinerii de la FrontKill îi vom putea urmări în acest weekend la Festivalul ArtCast Teleki. Spre finalul lunii august FrontKill va reprezenta Bistrița la concursul Posada Rock 2025. S-au calificat aici între cele 10 trupe finaliste, după o competiție acerbă în care au concurat 45 de formații din România și Republica Moldova.
Frontkill înseamnă acum Bogdan Lapoși (aka Pussy, chitară solo), Cristian Dan Pop (chitară ritmică), Andrei Roman (chitară bass), Ioan Rus (aka John, percuție) și Florin Mureșan (Flo Rider, vocalist).
Trupa este completată de managerul Denisa Sârb și Octavian Simioancă, responsabil de fotografiile din timpul concertelor.
Florin Mureșan anume de scenă – Flo Rider – are 19 ani. A terminat Liceul cu Program Sportiv, specializarea Volei.
Nu prea mai apucă să practice sportul, dar se menține în formă cu antrenamente și exerciții cardio acasă sau dându-se cu placa. Și-a dorit un an de pauză. A lucrat la Brikada, iar acum este în continuare barman la Rolling Smoke. Cântă la Frontkill de peste un an și jumătate, de când există trupa.
„L-am sunat pe Cristi, i-am zis hai să ne facem și noi o trupă. Mă bag eu la voce, tu la chitară și îi găsim noi și pe restul… Am ajuns vocalistul trupei după ce am ascultat alte trupe din oraș care existau atunci. Mi-am zis că și eu pot s-o fac.
Nu m-a prins de la început. Mi-am dat seama că e foarte greu să învăț. Mergeam la Cristi în garaj și timp de vreo două săptămâni făceam constant repetiții. După fiecare repetiție mă durea capul, nu mai aveam voce, mă înroșeam. Era foaarte greu…
Dar cu timpul m-am prins și eu și am învățat despre diverse tehnici. Am făcut și niște cursuri pe net, pe skill share, am urmărit tot felul de videoclipuri. Am învățat singur, cum ar veni. Este complicat. Trebuie să gestionezi într-un anumit fel respirația, trebuie să ai grijă cât de mult aer dai afară, cât forțezi din voce sau nu… În continuare învăț, și eu. Nu pot să zic că sunt un vocalist super bun. Am o voce aparte, dar încă mai am de învățat multe. Și asta plănuiesc să fac și eu.
La instrumente încă nu cânt. Am încercat un pic la chitară, dar mi-am dat seama că nu prea e de mine. Cu vocea mi s-a părut că mă descurc mai bine.
Am lansat un EP cu 5 piese, dar mai trebuie finisat puțin și apoi lansat pe toate platformele. Până spre finalul verii plănuim să scoatem tot albumul de 12 piese. Și acela urmează să fie lansat pe Youtube, Spotify, Apple Music și toate restul.
Mi-e greu să aleg o piesă preferată din toate cele pe care le-am făcut. Cred că ar trebui să fie Collaps sau Strongest – care are o semnificație mare pentru mine. Reprezintă practic determinarea și pasiunea pe care o am față de muzică. E sentimentul acela că ai da tot ce ai și ai fi în stare să te dedici cu tot ce ai în tine.
Mă văd tot în muzică și peste 5 ani. Cu toată voința mea îmi doresc să continuăm cu Frontkill.
De asta m-am gândit să dau și eu la o facultate, să fiu aproape de băieții care vor merge și ei la facultate anul viitor. La Sport, la Cluj cel mai probabil…”, ne-a povestit Florin Mureșan.
Bogdan Lapoși, chitaristul solo de la Frontkill, are 21 de ani și este student în anul III la Robotică, la UTCN Extensia Bistrița.
Cântă la chitară de la 15 ani. A făcut chitară vreo trei luni cu Bogdan Dănilă, dar nu prea a avut răbdare să parcurgă toți pașii. A învățat mai mult singur acasă, urmărind videouri pe net. „Încercam să imit chitara. Nu mi-a ieșit la început, dar am prins îndemânare.
Cânt în Frontkill de la început. Am avut înainte o trupă cu un prieten, am vrut să cântăm amândoi rock la chitară bass. Dar n-am avut bani de chitare bass și ne-am luat acustice. Am început să cântăm și nu prea ne-a ieșit. Eram doar doi chitariști în trupă, fără bass, fără voce, fără nimic…
Apoi l-am întâlnit pe Cristi, la chitară ritmică, și el ne-a propus să cântăm împreună. N-am găsit atunci nici baterist, nici un vocalist bun, așa cum voiam noi. Așa că ne-am despărțit o vreme. Ne-am reunit în 2023 – în formula de acum. Am început să cântăm, așa mai greu, ca la început de drum. Am făcut niște piese, ne-au ieșit ok, iar lucrurile au curs de la sine apoi.
Am făcut chitară vreo trei luni cu Bogdan Dănilă, dar nu prea am avut răbdare să parcurg toți pașii. Mi-am luat chitară acustică și am făcut singur acasă. Mă uitam la videouri pe net și încercam să imit chitara. Nu mi-a ieșit la început, dar am prins îndemânare.
Nu prindem toți timp liber pentru repetiții în același timp. Unii lucrează, alții au treabă cu familia. Eu unt prins și cu cursurile. Sâmbătă am cursuri de la 8 dimineața până spre 16.00. La cursuri nu mă duc chiar de fiecare dată, dar la laboratoare – da, pentru că este obligatoriu. Sunt câte 8 ore când trebuie să stau acolo.
Ne întâlnim în grupuri mai mici, și apoi toți – când repetăm toate piesele, compunem piese noi. Este o muncă de echipă, fiecare contribuie cu câte o idee, o emoție.
Avem 7 piese deocamdată și cover-uri. Cu Pantera am început, pentru că era trupa noastră preferată. Dar avem și cover-uri de la Suicidal Tendencies – War inside my head, preferată de mai multă lume, de la Limp Bizkit, Death, Machinehead.
De când eram mic îmi plăceau Bucovina – dacă ar fi să ne referim la muzica românească. Îmi place foarte mult și Truda. Primul nostru turneu a fost alături de ei, practic. Ne-au dus în concerte la Bacău, la Cluj, la Bistrița. Și albumele de început ale celor de la Altar îmi plac…”
Cristian Dan Pop este chitaristul ritmic al trupei și membru fondator Frontkill, alături de Bogdan. A învățat să cânte la chitară cu Bogdan Dănilă.
„Eu cu Bogdan, chitaristul, am pornit trupa asta prin 2020, cu alți membri. Dar atunci nu prea am făcut treabă. O parte din colegi s-au dus la facultate prin alte orașe. Am lăsat-o în stand-by până acum un an și jumătate, când a venit Florin, vocalistul de acum. El ne-a convins – Hai să refacem FrontKill, să fie fain din nou…!
Am ajuns la numele ăsta după o discuție, pe grup. Povesteam într-o seară povesteam despre nume de impact. Ne-am dat seama că unele era luate, altele nu prea ne plăceau. Bogdan a trimis la un moment dat într-un mesaj scurt Frontkill – ce părere aveți ?! Încă am imaginea salvată.
Deocamdată avem 7 piese ale noastre, dintre care 5 vor apărea și pe EP. Restul rămân pentru albumul pe care sperăm să-l finalizăm anul viitor, la început. Nu cred că vom reuși înainte de Anul Nou, pentru că vrem să iasă ceva spectaculos, să fie mai diferit de ceea ce oferă acum trupele din zonă. Și atunci avem de muncit mai mult la el.
Toate piesele noastre mi-s foarte dragi. Dar preferata mea este Cancer. E o piesă pe care o asculți stând jos, după care îți vine să sari în sus de emoție. E o piesă în care interacționăm mult cu publicul.
Florin vine cu versurile, îl mai ajutăm și noi, intervenim cu idei uneori… Lucrăm împreună la fiecare partitură – și la voce, și la tobe, și la chitară. Încercăm să găsim sunetul perfect. Pe nicio piesă nu s-a întâmplat să lucreze unul singur din trupă. Fiecare a intervenit cu câte ceva.
Au fost piese la care am lucrat doar două zile – cum a fost a treia noastră piesă – Collapse. Depinde de creativitatea și ideile care ne vin pe moment. Cred că a fost cea mai rapidă compoziție. Au urmat apoi vreo două săptămâni în care am finisat-o și am perfecționat-o. La ultima piesă, Strongest, în schimb, am lucrat foarte mult. La un moment dat se schimbă ritmul. Le-am spus la un moment dat că nu prea îmi place cum sună, nu prea se potrivește cu ce am cântat până acum. Am luat-o de la capăt. Cu ea am avut de muncă aproape trei săptămâni.
Am avut parte de acțiune, într-adevăr. Am avut multe concerte, în multe orașe din țară. Și multe concerte – alături de Truda. Chiar trebuie să le mulțumim celor de la Truda pentru cât ne-au sprijinit și ne-au ajutat. Am participat și la câteva festivaluri. Într-un an și jumătate, chiar că am prins o activitate intensă.
Mi-a rămas în suflet concertul de debut – la Baia Mare cu Antpile. Nu am lansat trupa la Bistrița. Așa s-a nimerit. Am fost în vizită la un prieten de-al nostru care a ieșit într-un bar unde erau și băieții de la Antpile. Au povestit, au mai băut o bere, prietenul nostru le-a arătat un video cu noi, o piesă de-a noastră. Le-a plăcut foarte mult. Ne-au invitat să cântăm în deschidere. A fost sold-out. Primul nostru concert a fost sold out, a fost incredibil. A venit o grămadă de lume. Concertul acela din Baia Mare n-o să-l uit niciodată, mi-a rămas în suflet.
De fapt fiecare concert mi se pare reușit. Nu contează câți oameni vin. Contează vibe-ul pe care îl simți. Contează cât de bine te simți pe scenă. Eu n-am avut problema asta. Chiar mă simt bine la fiecare concert. Cel mai reușit din Bistrița – cred că a fost cel din Soho – când am lansat EP-ul, alături de alte cinci trupe din oraș”, ne-a povestit Cristi Pop.
Ioan Rus – aka John – are 19 ani, a absolvit în acest an Științele Naturii la Colegiul „Liviu Rebreanu”. Vrea să dea la Filosofie, la Cluj.
„Chiar dacă am avut o pasiune pentru matematică, pe parcurs, nu m-am mai concentrat pe mate prea mult. A început să-mi placă mai mult filosofia, în liceu. Sper, mi-ar plăcea să ajung profesor de Filosofie.
La Frontkill am ajuns într-o seară în care cei din trupă s-au gândit să pună bazele trupei și mi-au spus că n-au toboșar. Nu prea sunt toboșari în Bistrița, ce-i drept. S-a nimerit să fiu eu acolo. Și mi-am dorit să fac parte din trupă.
Fac ore de trei ani deja cu Raul Popițan, bateristul de la iarba Fiarelor.
M-am apucat de tobe când l-am văzut pe colegul meu basist care vea o trupă acum trei ani. Am fost la primul lor concert, m-a impresionat, mi-am zis că ar fi fain să mă apuc și eu de un instrument. Am avut de ales între bass și tobe.
Și pentru că îl admiram mult pe Joey Jordison, bateristul trupei Slipknot, am ales tobele. E puțin costisitor, ce-i drept… Un set de tobe decent, pentru începători, ajunge cam la 4-5.000 de lei.
La început repetam acasă la mine. Nu am avut probleme cu vecinii, dar după ce trupa s-a închegat – ne-am închiriat un spațiu, în zona industrială. Acolo facem repetiții acum. Nu mă deranjează că sunt undeva în back-ground și nu neapărat în centrul atenției. Mi se potrivește mai bine așa. Dar din pasiune pentru muzică – de ceva vreme am început să învăț să cânt și la chitară… Așa putem să facem și cu trupa ceva mai fain, să avem mai multe idei împreună…
Când vine vorba de concertele trupei – un concert care a ieșit foarte fain a fost în Soho, cu Bucovina. Atunci ne-a ieșit unul dintre cele mai bune concerte, zic eu.
Evident, mai există și greșeli, în concerte. Dar concertul acela ne-a iești perfect. Așa mi s-a părut. Evident că mai avem de evoluat – mai ales în tehnici și muzicalitate. Dar până acum cel mai mult, la Frontkill îmi place că suntem diferiți, ca sound, de celelalte trupe din Bistrița. Inspirația vine de la Pantera, și alte trupe care ne plac fiecăruia. Dar ne străduim ca soundul nostru să fie diferit pe scena metal din România. De la noi, îi admir mult pe băieții de la Truda – sună excelent…”, admite Ioan Rus.
Andrei Roman a absolvit Colegiul „Liviu Rebreanu” în acest an și vrea să urmeze Facultatea de Fizică din Cluj. În Frontkill cântă la chitară bass, încă de la începuturi. Nu-și dorește deocamdată să schimbe instrumentul.
„Cel mai probabil, în primul an eu și toboșarul trupei, John, vom veni în week-enduri la Bistrița pentru repetiții. Apoi ne-am înțeles să ne mutăm toți la Cluj.
Cele mai bune concerte ale trupei mi se pare că au fost cele de la începutul lunii iulie, la Alba Iulia, și cel din Soho, cu Bucovina. A mers totul foarte bine – ca atunci când ai oameni cu care să simți energia și să împărtășești emoții… Oamenii s-au distrat și au simțit ce am vrut să transmitem. Parcă ar fi fost din filmul nostru. Pe stilul nostru. Totul s-a legat perfect atunci.
Publicul nu poate neapărat să strice din atmosferă. Dar ajută dacă este un public interesat de ceea ce cânți. Noi am mers mereu pe idee că ăștia suntem, asta e energia noastră. Așa cântâm și dacă sunt 10 oameni, și dacă sunt 2.000 sau niciunul.
Transmitem ce avem de transmis, indiferent de condiții. Am pățit-o odată la Târgu Mureș. Am fost doar noi și încă o trupă din Finlanda. Am cântat noi pentru ei, ei pentru noi și a fost foarte fain. Ne-am distrat și apoi ne-am întors acasă. A fost o experiență, și aia…
Nu sunt mare fan când vine vorba de încadrări într-un gen muzical. Cred că suntem produsul a ceea ce ne-a influențat pe noi, a ceea ce am ascultat și ne-a plăcut în muzică. Un produs între Groove Metal, Trash metal, un pic de hard core.
Între trupele românești îmi plac mult Bucovina, Truda, Dirty Shirt, Altar, Gothic. Din afară îmi plac Pantera, Black Sabbath, Down, Hatebreed, Morbid Angel…
Când compunem – vine câte unul cu o idee și începem să lucrăm pe ea. Dacă merge, o ținem înainte și încercăm s-o transformăm în piesă. Dacă nu merge, o lăsăm baltă. Încercăm să evităm să ne luăm după alte trupe. Deși, pe undeva, e inevitabil să împrumuți din ceea ce asculți. Dar ascultând foarte multe chestii diferite – eu ascult de pildă și mult jazz și blues – când trebuie să compui și să fii creativ, în mintea ta se conturează un mix din toate celelalte. Și cu cât asculți mai mult, cu atât ai șansa să fii original, să eviți sunetul altei trupe. Din tot amalgamul de piese pe care le ascultăm, ne străduim să scoatem ceva unic.
Mi-ar plăcea să scoatem cât mai multe piese, cât mai multe albume, să ajungem la cât mai multă lume, la un nivel cât mai înalt…
Cu banii ne descucăm cum putem. Mai punem de la noi, mai primim mici sponsorizări – de la firme pentru măric, tricouri, stickere. Sunt oameni care ne-au contactat ca să ne sprijine.
Ne mai și ciondănim. Când apare vreo dispută, o rezolvăm pe loc. Tocmai ca să nu rămână, să nu crească pe principiul bulgărului și să explodeze aiurea când nu ne dorim. Mi se pare că acum suntem în formula perfectă. Suntem foarte bine așa cum suntem și putem face foarte multe în viitor – noi cei 5 de acum”, a completat Andrei Roman.
