„Pentru mine, memoria nu este limpede şi ordonată. Ea se depune în straturi, se desface, se acoperă, reapare altfel. În pictură, această memorie devine materie, urmă, cicatrice, reparație, tăcere” mărturisește Georgiana Cotuțiu, referindu-se la expoziția Sedimental – inaugurată ieri seară, la Muzeul din Bistrița.
O mulțime de prieteni, artiști, colegi sau copii de la Atelierul Shevalet pe care Georgiana Cotuțiu îl coordonează, au fost alături de artistă, ieri seară, la Muzeul din Bistrița. Aici a fost inaugurată expoziția Sedimental.
O expoziție despre Georgiana Cotuțiu dezvăluia că „lucrările s-au aşezat firesc în câteva nuclee care au devenit seriile expoziției: Începutul greu, Traversarea, Greutatea, Paginile se subțiază, Fragmente suspendate, Dizolvare.
Nu le-am gândit ca pe capitole separate, ci ca pe mişcări ale aceluiaşi parcurs interior, din nevoia de a ține împreună memoria, vulnerabilitatea şi rezistenţa.
Nu lucrez despre amintire. Lucrez în interiorul ei, cu pasta, cu pigmentul, cu ce se aşterne pe pânză atunci când nu mai forţez gestul.
Sedimentul e ce a rămas.
Sentimentul e ceea ce continuă să lucreze în mine, fără permisiune”, explica Georgiana Cotuțiu.
Poeta Adriana Barna remarcă, în catalogul expoziției, faptul că – între expoziția de debut a Georgianei Cotuțiu („Prenumărate semnele vin”), unde artista ne propunea o plimbare epică din semn în semn și expoziția actuală, „SEDIMENTAL”, se închide o acoladă.
„Dacă atunci privitorul putea să suprapună peste propriile gânduri cotidiene imaginile vesel-narative, pline de culori saturate ale celor 90 de pași expuși pe simeze, acum i se cere privitorului să vadă cu „al treilea ochi”, cel interior, plecând dintr-o zonă mentală unde vulnerabilitatea interioară conviețuiește cu întrebările fără răspuns adresate propriului sine… (…)
Critica de artă se întreabă de mulți ani încoace, după ce abstracționismul a trecut de perioada de înflorire, apoi de cea de glorie, unde va fi eșecul nonfigurativului în adversitatea sa cu figurativul care a ocupat toate locurile acum, la sfert de secol XXI, prin răspândirea unor imagini mai mult sau mai puțin contrafăcute. Astăzi, Georgiana Cotuțiu aduce soluția ei UNICĂ de resuscitare a abstracționismului prin apropierea tandră, în penumbră, a imaginii de poezie”, punctează Adriana Barna.
Despre Sedimental au vorbit în termeni elogioși istoricul de artă Vasile Duda, dar și maestrul Marcel Lupșe – care i-a fost profesor și mentor artistei.
„Seria lucrărilor de pictură aşezate sub semnul SEDIMENTAL sunt impregnate cu un misterium, o spațialitate negravitațională şi o cromatică minimalist simbolică…
Calmul plajelor întinse de culoare revendică o împăcare, un context de armonizare cu sine și cu cei din jur. Ca o atitudine de îmbrățișare, ca o cuprindere nelimitată. Din această perspectivă pictura realizată de Georgiana Cotuțiu ne transpune în atmosfera de acalmie ce se deschide după apokalypsis. Atmosfera de limpezire şi cristalizare după o zbatere intensă ce instalează o revelație interioară. Este o pictură de împlinire şi eliberare, de respirație și meditație…”, remarca Vasile Duda.
Pictorul Marcel Lupșe sublinia faptul că „pictura Georgianei Cotuțiu ni se dezvăluie treptat, aşa cum a fost lucrată. În etape care parcă se cer una pe alta, se completează, dialoghează…
Aspectul perisabil și efemer al lucrărilor este accentuat de senzația că materialele ce o alcătuiesc se descompun, se volatilizează în timp.
Verticala este concepția ordonatoare, algoritmul, axa lumii. Forma este sintetizată până la linie, cerc, pătrat, dreptunghi. Dar este îmbogățită cu elemente care mimează organicul. Aşa încât compoziția nu rămâne o geometrie fără viață ci se transformă în joc secund între lumea exterioară și interioritatea artistului într-o dinamică proprie.
Privite astfel tablourile, imaginează fragmente ale lumii reale, prezentate aluziv, subliniind încă o dată principiul minimalist „mai puțin înseamnă mai mult”.
În „Sedimental” tot ce este de văzut se poate vedea şi dincolo de pânză!”, afirma Marcel Lupse despre expoziția Georgianei Cotuțiu.
