Drama Alexandrei, dincolo de o durere colectivă sfâșietoare, ne-a arătat adevărata stare a statului român. Un stat în agonie, vulnerabilizat de o mafie politică lipsită de scrupule. Prima lovitură – retragerea din sistem a mii de polițiști cu experiență…
Drama Alexandrei, dincolo de o durere colectivă sfâșietoare, ne-a arătat adevărata stare a statului român. Un stat în agonie, vulnerabilizat de o mafie politică lipsită de scrupule. Nimeni nu s-a întrebat cu adevarat, în ultimii 30 de ani, de unde provin averile uriașe ale unor impostori mărunți, cocoțați în funcții înalte la nivel local și central.
Cea mai hidoasă perioadă din istoria României postdecembriste
Lumea a tăcut, uneori cu admirație, în fața gipanelor și a căsoaielor de zeci de mii, sute de mii sau milioane de euro, apărute peste noapte. Poate că ni s-a părut normal ca aceste „ilustre” personalități publice, până mai ieri niște amărâți lipsiți de perspectivă sau infractori din categoria „găinari”, să se laude cu concedii de câteva ori pe an în insule tropicale, în stațiuni de schi exclusiviste sau la partide de vânătoare prin toate colțurile lumii.
Atâta timp cât nu au avut toată puterea, acești interlopi s-au rezumat să producă bani și să slăbească statul prin lovituri sub centură date mai mult sau mai puțin discret. După ce au pus mâna pe România, au declarat război pe față statului de drept, atâta cât era, din Guvern, din Parlament, din consiliile județene și din primării.
Este cea mai hidoasă perioadă din istoria postdecembristă a țării. În intenția nedisimulată de a scăpa liberi, cu toate averile furate și cu funcții, au făcut totul pentru a gripa mecanismul de autoapărare al statului.
Prima lovitură – retragerea din sistem a mii de polițiști cu experiență
Prima lovitură a constat în retragerea din sistem a mii de polițiști cu experiență, oameni de 40 și ceva de ani, în plină putere, care nici măcar nu au atins apogeul în carieră. Cum? Simplu, pe tehnica inventată de generalul de operetă Oprea: oferindu-le, la trecerea în rezervă, pensii de nerefuzat.
A doua lovitură – modificarea legislației penale
A doua lovitură: modificarea legislației penale și dezechilibrarea raportului de putere dintre instituțiile statului, cu o empatie toxică între liderii PSD și infractori.
A treia lovitură – subordonarea unor instituții cheie
A treia lovitură: subordonarea unor instituții cheie pentru apărarea statului de drept: Curtea Constituțională și Avocatul Poporului.
Sunt convins că drama unui copil a determinat Curtea Constituțională să dea aviz de neconstituționalitate, după ce s-a gândit de șapte ori, Codului Penal și Codului de Procedură Penală.
A patra lovitură – compromiterea luptei împotriva corupției
A patra lovitură: compromiterea luptei împotriva corupției prin defăimarea instituțiilor statului cu rol activ în combaterea acestui flagel: DNA, SRI, magistrați, instanțe.
A cincea lovitură – rude, pile, oameni slabi din punct de vedere profesional
A cincea lovitură: numirea în funcții cheie a unor oameni slabi din punct de vedere intelectual și profesional, a rudelor și a pilelor, cu rolul de a executa orbește ordinele îndreptate împotriva societății.
Dacă adăugăm și intimidarea oamenilor prin folosirea abuzivă a forței, în scop demonstrativ, ca în 10 august anul trecut, putem spune că statul român este la terapie intensivă.
Culmea, felcerii care l-au nenorocit vor și referendum pe intrebarea dacă îl decuplăm de la aparate sau facem ceva ca să rămână în viață.
Statul = Oglinda fidelă a modului în care știm să trăim împreună
Eu cred că avem puterea de a ne ridica acolo unde nu am fost niciodată. O reformă profundă a statului, prin care noi, cetățenii, să-i conferim atributele de care are nevoie pentru a ne proteja viața și a ne garanta cu adevărat respectarea drepturilor civile și politice, este posibilă și necesară.
Statul nu e o noțiune abstractă, ci oglinda fidelă a modului în care știm să trăim împreună, a exigențelor noastre și a limitei concesiilor la care suntem dispuși ca societate.
