Este unul dintre cei mai mari solişti de balet ai României care a reuşit să plece din Năsăud şi să-şi impună talenul pe marile scene ale lumii, în perioada anilor ’80 şi ’90. „Mare parte dintre vacanţele copilăriei le-am petrecut în satul Coldău, lângă Nasăud, unde aveam 10.000 de metri pătraţi de livadă. Acea libertate de a alerga prin iarbă, printre copaci şi de-a alege unde să te duci singur mi-a creat viziunea şi libertatea viitorului balerin şi coregraf…”, a povestit Călin Hanţiu pentru Adevărul.ro.
La doar 22 de ani, Călin Hanţiu era deja prim-balerin al Teatrului de Balet din Constanţa, unde a lucrat cu celebrul Oleg Danovski. La Cluj l-a cunoscut şi pe Tudor Jarda, pe atunci directorul Operei Naţionale din Cluj-Napoca.
A predat arta baletului în Germania şi în Italia. A dansat până la vârsta de 50 de ani, iar acum, la cei 62 de ani împliniţi, este maestru coregraf şi regizor. Are o şcoală de balet şi colaborează cu diferite instituţii de teatru şi operă din ţară şi din străinătate.
Livada din Năsăud… Primele noţiuni despre libertate…
„Aveam în jur de 10 ani, eram în clasa a IV-a. Îmi plăcea foarte mult să dansez”, a mărturisit Călin Hanţiu, amintind că în casa familiei sale din Năsăud se dansa foarte mult.
Călin Hanţiu avea o mătuşă care lucra la Liceul de Coregrafie din Cluj-Napoca şi care a insistat asupra acestei meserii „de viitor”.
În acel moment existau şcoli de coregrafie doar la Bucureşti şi la Cluj-Napoca. Călin Hanţiu a trecut de preselecţia locală şi de examenul destul de dur din Cluj.
„Îmi amintesc că la internat stăteam câte 40 de elevi într-un singur dormitor. Mare parte dintre vacanţele copilăriei le-am petrecut în satul Coldău, lângă Nasăud, unde aveam 10.000 de metri pătraţi de livadă. Acea libertate de a alerga prin iarbă, printre copaci şi de-a alege unde să te duci singur mi-a creat viziunea şi libertatea viitorului balerin şi coregraf. De ele mi-am adus aminte întotdeauna în momentele artistice…”, a mai povestit Călin Hanţiu.
Detalii neştiute…
Puţină lume ştie că tânărul năsăudean a terminat liceul cu numele de Piroş, după tatăl său natural. Pe el îl chema Roşu, dar pentru că părinţii lui aveau o moară şi erau gospodari în apropiere de Sighişoara au fost nevoiţi să accepte maghiarizarea numelui, în anii ’40-’41.
Aşa se face că bunicii viitorului balerin au acceptat numele de Piroş, doar ca să nu piardă averea, deşi nu ştiau maghiară.
„Tatăl meu a fost inspector şi director de Bancă Naţională. Numele Hanţiu l-am preluat la vârsta de 18 ani, pentru că am simţit că trebuie să am acelaşi nume cu tatăl adoptiv. El a fost un comerciant foarte iubit în Năsăud. Mama mea a lucrat la primăria din acelaşi oraş„, a mai povestit Călin Hanţiu.
Trebuie să pictezi cu corpul tău emoţiile…
„Mama a crezut în talentul meu dintotdeauna, însă şi-a dat seama că nu prea eram disciplinat în timpul şcolii. De exemplu, de multe ori preferam să joc fotbal sau tenis de câmp, deşi nu aveam voie…„, a admis Călin Hanţiu pentru sursa citată.
„Baletul este arta prin mişcare corporală. Trebuie să pictezi cu corpul tău mişcarea, să pictezi cu corpul tău emoţiile, să pictezi cu corpul tău relaţia cu partenera, cu ansamblul. Este o artă a artelor, în sensul că ai muzicalitate, ai mişcare, ai pictură corporală, ai teatralitate. Pentru a putea fi un veritabil pictor cu trupul este nevoie de multă muncă, seriozitate, antrenament, dar şi de foarte mult har de la Dumnezeu. În afară de faptul că trebuia să munceşti şi să fii în formă tot timpul, eu am avut mult talent, deprindere scenică, o foarte bună tehnică şi calităţi fizice naturale…„, afirmă Călin Hanţiu.
Întreaga poveste de viaţă a balerinului orginar din Năsăud poate fi lecturată AICI.
Sursă & foto Adevărul.ro
