Ioana Matei în vârstă de 81 de ani din Rusu Bârgăului ne-a povestit cu drag despre unul dintre cele mai vechi și îndrăgit obicei de Paște, udatul. Răspândit de zeci de ani în multe zone ale județului, acest obicei tradițional are loc în a doua zi de Paște, când feciorii satului merg să stropească fetele cu parfum ca semn de prețuire și noroc. În mai multe zone, obiceiul udatului era urmat de un joc în sat, care aduna tinerii din întreaga comunitate, transformând a doua zi de Paște într-o adevărată sărbătoare a bucuriei.
Ioana Matei în vârstă de 81 de ani, din Rusu Bârgăului, își amintește cu nostalgie de un obicei îndrăgit, așteptat cu sufletul la gură de fetele satului, de-a lungul întregului an, udatul. În a doua zi de Paște, după ce toată lumea se întorcea de la biserică, feciorii satului porneau din casă-n casă, la fetele nemăritate în special pentru a le stropi cu parfum. Pe lângă parfumul ales cu grijă, aceștia aveau o poezie specială când intrau în casa fetei:
“Am intrat în grădinuță
Și am găsit o floricică
Floricica s-a uscat
Ne dați voie la udat?”
Fetele întâmpinau băieții cu mâncăruri alese !
Fetele, la rândul lor, îi întâmpinau cu ce aveau mai bun pregătit de Paște, mâncăruri alese, cozonaci, pască. Dar, desigur, nu lipsea băutura, menită să le dea feciorilor un plus de curaj, își amintește cu nostalgie Ioana. În unele zone, după ce toate fetele erau udate începea petrecerea, jocul:
“În Ilva Mică, unde am copilărit eu, fetele erau invitate de către feciori “La Dugeană”. Așa se numea jocul din a doua zi de Paște. Simțeam sărbătorea..un sentiment rar, ce nu l-am mai simțit de atunci niciodată.”
Dacă o fată nu era stropită a doua zi de Paște, acest lucru era perceput ca un semn rău, o rușine sau un semnal că nu este dorită sau apreciată de băieții din comunitate. A fi „neudată” însemna, așadar, a fi ignorată, iar acest lucru putea influența imaginea fetei în ochii celorlalți și chiar șansele ei de a se căsători în viitor. De aceea, pentru multe fete, această tradiție nu era doar o joacă sau un obicei de sărbătoare, ci un moment cu încărcătură simbolică profundă.
Obiceiul uratului a rămas o amintire dragă în sufletul fetelor din satele județului nostru. Astăzi, spune Ioana, această tradiție se pierde treptat, dar ea își păstrează speranța că lucrurile se vor schimba și că, într-o zi, obiceiul va renaște, aducând din nou bucurie și farmecul sărbătorilor pascale de altădată.
