Am urmărit din umbră tam-tam-ul legat de măsurile noi din sistemul de educație și reacția cadrelor didactice. Dar când am auzit fraza „NU există motive de sărbătoare!” pentru a pecetlui decizia de boicotare a începutului de an școlar și chiar a zilelor următoare de școală, am răbufnit! SERIOS??? Chiar nu există?
Știu că sistemul educațional din România a suferit multe modificări în ultimii ani, însă DE FIECARE DATĂ, copiii au avut de suferit. Dar oarecum, părinți, copii, dascăli – toți am mers mai departe. Cu eforturi din toate părțile și sacrificii, elevii – copiii noștri – fiind cei nevoiți să se adapteze și să ne înțeleagă tantrumurile noastre de oameni mari. Deși era CLAR că nu înțeleg nimic din ce se întâmplă.
Dar ca și DASCĂL, să spui că NU MAI ESTE motiv de sărbătoare la început de an școlar, asta deja e strigător la cer!
Așa că dați-mi voie să vă spun doar câteva motive de sărbătoare:
- Copiii au acces la educație – e motiv de sărbătoare. Pentru că sunt unii analfabeți și a avea acces la educație e egal cu a primi un unicorn
- Copiii au o șansă de a schimba viitorul țării ăsteia de care vă plângeți – fără educație, mergem din rău în mai rău
- Copiii au ocazia să își deschidă mintea și să vadă că ALTRUISMUL e calea spre mai bine. Că ne sacrificăm PENTRU EI, pentru un viitor mai bun, chiar și când NOUĂ nu ne convine!
- Copiii au ocazia să vadă că cei care au ȘCOALĂ și mai mult în cap decât alții care au doar o colecție de diplome, ȘTIU să facă ALEGERI BUNE și în vremuri dificile!
- Și cred că cel mai mare motiv de sărbătoare – Copiii ÎNCĂ vor la școală. În ciuda promovării non-valorilor și a câștigurilor din activități ilegale sau rușinoase
Înțeleg că sunt lucruri care îi supără pe dascăli și îi afectează! Și NU, nu sunt de acord ca sistemul să își bată joc de cei ce se ocupă de viitorul copiilor noștri. Dar nici să SACRIFICI copilul când tu ai ales o meserie care pune umărul la modelarea lui.
Dacă te-ai făcut dascăl și iubești copiii, PUI interesele LOR pe primul loc!
Am avut ocazia să am DASCĂLI în adevăratul sens al cuvântului, care iubeau meseria și iubeau copiii! Și chiar dacă de multe ori tremuram în fața lor, le mulțumesc pentru OMUL care am ajuns astăzi datorită lor și a dedicării față de meseria pe care au ales-o!
Și deși NU sunt dascăl, IUBESC copiii și iubesc să le ofer șansa unui viitor mai bun! Am fost în zone ale lumii, ca Nepal și India, unde educația e un lux! Unde doar câte unul din familie avea ocazia să meargă la școală! Sau chiar niciunul, dacă nu aveau norocul unui sponsor străin!
Am închiriat o cameră întunecată de 2 metri pe 2, într-o zonă care mirosea de îți muta nasul și curgeau apele pe mine! Am început cu educația ce ține de igienă, apoi cu desene și litere! Ochii sclipitori ai copiilor care au reușit să aibă acces la un creion colorat, o literă învățată… părinții care au venit și ei și se înghesuiau și învățau alături de copii, având acces pentru PRIMA dată la educație…
NU pot exprima în cuvinte CÂTĂ satisfacție li se citea pe chipuri! Și ce MOTIV de sărbătoare era pentru ei accesul la educație! Și știți partea cea mai frumoasă ? Copiii cărora eu le predam erau folosiți pentru a cerși. Dar când veneam eu ”la clasă”, se sista orice operațiune: copiii și părinții veneau LA ȘCOALĂ să învețe!
Și acum veniți și spuneți CĂ NU EXISTĂ MOTIV DE SĂRBĂTOARE în România, când începe școala??? Cred că ați uitat DE CE v-ați făcut dascăli!
Meseriile de dascăl, militar, preot, polițist, medic, chiar și jurnalist sunt meserii care se fac, în primul rând, din drag de OM și de ȚARĂ. Abia apoi pentru beneficii financiare sau alte cele. Satisfacția că ajuți la un viitor mai bun, că schimbi ceva și aduci un plus în viața celuilalt ar trebui să primeze binelui tău personal.
Așa că sper, din toată inima – SPER că mai sunt dascăli care să găsească un motiv de sărbătoare în ciuda deciziilor la nivel înalt! Avem atâtea de sărbătorit, doar să vrem să le vedem…
