În 1968, liderul cehoslovac Alexander Dubček a început un proces de reformă numit „Socialismul cu chip uman”. Acesta își dorea libertatea presei și a cuvântului, descentralizarea economiei și limitarea puterii poliției secrete.
Uniunea Sovietică (condusă pe atunci de Leonid Brejnev) a considerat aceste reforme o amenințare. Ca urmare, în noaptea de 20 spre 21 august 1968, trupele Pactului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia. Statele care au participat la invazie au fost URSS, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Germania de Est (doar logistic).
Nicolae Ceaușescu a fost singurul lider din Pactul de la Varșovia care a refuzat să participe la invazie (alături de Albania, care a ieșit ulterior din alianță).
În fața unei mulțimi uriașe adunate în Piața Palatului din București, Ceaușescu a condamnat invazia ca fiind „o mare greșeală” și „un pericol grav pentru pacea în Europa”. Se întâmpla în 21 august 1968.
„După momentul acela, însă, Ceaușescu a dezvoltat niște angoase și anxietăți legate de un posibil război și o posibilă intervenție sovietică împotriva lui… După august 1968, în România Ministerul Apărării Naționale a dezvoltat un plan coerent la nivel național, pentru identificarea peșterilor din România care pot fi integrate într-o strategie de apărare civilă și militară. Ulterior, această strategie a și fost publicată. Din păcate documentele se află în arhive cu circuit închis.
La Institutul de Speologie Emil Racoviță al Academiei Române există o adresă prin care cercetătorii științifici erau solicitați să acorde sprijin în elaborarea unor „studii de fezabilitate”, le-am numi acum.
Dar există date despre colaborarea dintre comunitatea științifică și autoritățile militare. Am văzut și citit un asemenea document, în biroul profesorului Iosif Viehmann, fost student al lui Emil Racoviță.
De la profesorul Iosif Viehmann am aflat povestea cu amenajarea peșterii Tăușoare ca adăpost anti-atomic”, a povestit Crin Triandafil Theodorescu pentru Bistrițeanul.ro.
Custodele Peșterii Tăușoare a admis că în acea perioadă au fost cercetate mai multe peșteri din România.
Pe vremea aceea, Peștera Tăușoarea era cea mai adâncă din Europa.
După evaluarea comisiei trimise de Ceaușescu, răspunsul a fost afirmativ. Peștera Tăușoare se preta pentru adăpostul anti-atomic visat de liderul comunist.
Avea 180.000 metri cubi volumetrie, o rețea cu patru râuri subterane și un sistem de drenaj în sorburi pe gresii. Ceea ce înseamnă că apa radiată de la suprafață ar ajunge foarte târziu în subteran. Exista drum de acces spre peșteră, deci o infrastructură pusă deja la punct, dar și o verticalitate accentuată: -500 metri și peste 1000 metri strat geologic. În raport erau precizate și intrarea cu vestibul mic, ușor de obturat tehnic.
Singura problemă identificată: distanța prea mare de la București la Tăușoare.
„Profesorul Viehmann mi-a povestit că șeful comisiei, un colonel, i-ar fi sugerat lui Ceaușescu să nu mai construiască un adăpost antiatomic sub un munte îndepărtat. Ci să construiască mai bine o peșteră artificială în București. Iar muntele sub care Dumnezeu a făcut Peștera Tăușoare – să-l construiască și el, Ceaușescu, deasupra, în București… După Revoluție a și apărut în presă Anca Petrescu – arhitectul-șef al Casei Poporului – declarând că sub masia construcție se află unul sau două adăposturi antiatomice. Dacă e adevărat, atunci Casa Poporului și Peștera Tăușoare sunt legate prin stranii intenții belicoase”, a completat custodele peșterii.
Anca Petrescu (1949–2013) a câștigat concursul de proiectare pentru Casa Poporului (astăzi Palatul Parlamentului) la vârsta de doar 28 de ani.
A devenit arhitectul șef al celui mai ambițios proiect de construcție din perioada comunistă. A condus o echipă impresionantă de aproximativ 700 de arhitecți și peste 20.000 de muncitori care lucrau în trei schimburi.
Anca Petrescu a confirmat în mai multe interviuri, după 1989, existența unor structuri speciale sub clădire. Erau concepute să reziste unui atac nuclear sau unor catastrofe majore. Există un adăpost principal, conceput special pentru conducerea statului (Ceaușescu și suita sa). Are pereți de beton extrem de groși (peste 1 metru), uși metalice etanșe și sisteme proprii de filtrare a aerului.
Clădirea are mai multe niveluri subterane. Oficial se vorbește despre 8 niveluri, dar unele surse sugerează că ar fi mai multe. Există și o legendă (parțial confirmată de gurile de ventilație specifice) despre un tunel care ar face legătura între subsolul Casei Poporului și linia de metrou sau alte puncte strategice din București, pentru evacuare rapidă.
Crin Triandafil Theodorescu a recunoscut că dacă Peștera Tăușoare ar fi devenit adăpost anti-atomic – ar fi fost cu totul distrusă.
„Există aici lucruri unice pe planetă. Există minerale rare și niște ființe foarte mărunte, endemismele, care ar fi fost fatal contaminate și distruse”, a conchis custodele.
