La doar 20 de ani, Carmen Cocoș din Budacu de Sus a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Campionatul Național de Box desfășurat la Eforie Nord luna trecută. A început sportul la 13 ani fără să știe ca ringul va deveni a doua ei casă. Cum a ajuns o fată dintr-un sat mic să devină campioană la un sport dominat de băieți? Povestea ei nu este doar despre box, ci despre curaj, muncă și visuri încăpățânate.
Carmen Cocoș este campioană națională la box la doar 20 de ani. Luna trecută, aceasta a participat la Campionatul Național de la Eforie Nord, unde a obținut medalia de aur la categoria de vârstă- seniori.
„Este o realizare imensă, în fața unor sportive cu ani de experiență. Nici nu am realizat pe moment ce performanță am atins. Dar mai târziu, în liniște, am simțit bucuria și mândria de a fi ajuns până aici. Acest aur e doar începutul. Vreau să merg mai departe, să mă autodepășesc și să arăt că poți reuși chiar și dintr-un sat mic”, povestește Carmen.
Carmen a crescut în Budacu de Sus, într-o familie numeroasă, înconjurată de valori simple: muncă, respect, perseverență. Copilăria ei nu a fost ca a altor copii. A descoperit sportul devreme, iar de la vârsta de 13 ani și-a împărțit viața între școală, sală, cantonamente și regim alimentar strict:
„Am avut o copilărie frumoasă, dar plină de provocări. În timp ce alți copii aveau mai mult timp liber, eu mergeam la antrenamente și mă pregăteam pentru competiții. Dar îmi plăcea…educația fizică era oricum materia mea preferată”, povestește ea.
Inițial, a cochetat cu dansurile populare, dar boxul a cucerit-o rapid, mai ales datorită lui Nicolae Zăpârțan, directorul școlii din Budacu de Sus, care era și antrenor de box.
Curioasă de fel, Carmen l-a întrebat dacă poate să meargă și ea la sală. Răspunsul a fost afirmativ, iar directorul școlii chiar le asigura transportul copiilor din sat, din fonduri proprii:
„Provin dintr-o familie numeroasă, iar sprijinul lui m-a ajutat să ajung la sală. Nu voi uita niciodată cum a fost la primul antrenament. Eram plină de întrebări și entuziasm. A fost începutul unei călătorii care mi-a schimbat viața.”
Carmen: “Nu cred că eram talentată din naștere, dar am avut ambiție și nu am renunțat niciodată”
Primul concurs nu a întârziat să apară, iar Carmen a fost selecționată rapid. Chiar și în timpul pandemiei, când sălile erau închise, ea a continuat să se antreneze singură acasă. O etapă dificilă, dar care i-a întărit voința.
Boxul a devenit, în timp, mai mult decât un sport: un mod de viață. Pregătirea presupune antrenamente zilnice, atât dimineața, cât și după-amiaza. Alergări, sărituri cu coarda, exerciții tactice, control strict al greutății.
Înaintea competițiilor, ritmul devine și mai intens. Timpul liber e un lux pentru ea. Ieșirile cu prietenii, vacanțele sau momentele relaxante lipsesc: “Am făcut sacrificii mari. Dar știu că fără ele nu aș fi ajuns unde sunt.”
Indemnizația pe care o primește campioana nu trece de 650 de lei!
Dincolo de efortul fizic, există și provocarea financiară. Carmen primește o indemnizație lunară de 648 de lei de la club, sumă insuficientă pentru a acoperi toate nevoile unui sportiv de performanță. Echipamentul, alimentația, transportul, suplimentele – toate sunt costisitoare. Ea spune că fără sprijinul părinților nu ar fi putut continua. Au susținut-o mereu atât financiar, dar și mental.
În ring, ea se simte în elementul ei:
„Uneori am emoții, alteori sunt calmă. Dar cele mai bune meciuri le-am făcut când eram relaxată, prezentă. E un sentiment unic când știi că ai dat totul și că poți ridica brațul la final”, spune sportiva.
Carmen are și un mesaj pentru tinerii care visează la sport: „Aveți curaj! Dacă încercați, aveți numai de câștigat. Chiar și dacă nu aveți resurse, sper ca autoritățile locale să ajute mai mult copiii talentați. Pentru că noi putem deveni mândria comunității, dacă suntem susținuți.”
