Sfântul Nicolae avea o importanță deosebită pentru bistrițenii de demult. De altfel, Biserica Evanghelică a purtat acest hram până în 1543. O sculptură a Sfântului Nicolae inedită în România poate fi admirată și azi în Bisrița, a explicat Cornelia Vlașin, directoarea Arhivelor Bistrița-Năsăud.
În turnul Bisericii Evanghelice, sub balcon, pe muchia nord-vestică, spre strada Gheorghe Şincai – statuia Sfântului Nicolae a înfruntat vicisitudinile vremurilor, ocrotindu-i pe bistriţeni.
Până în 1543, se poate spune că Sfântul Nicolae a fost protectorul oraşului. Însă după această dată, Reforma a pătruns şi în cetatea Bistriţei. Iar biserica din centrul oraşului a devenit din romano-catolică – o biserică luterană şi evanghelică. Tot atunci s-a renunţat la hramul Sfântului Nicolae.
Din respect pentru acest sfânt, o a doua statuie a fost amplasată şi pe peretele Casei Parohiale, de vis-a-vis de Biserica Evanghelică. Aceasta a rămas singura care mai poate fi admirată astăzi.
Statuia amplasată pe fațada casei parohiale evanghelice este o reprezentare a Sfântului Nicolae în rosso brodé. Este cea mai veche reprezentare de acest tip din țară, a explicat Cornelia Vlașin, la Bistrițeanul Live.
Inclusiv unul dintre clopotele turnate în anul 1430 pentru Biserica Evanghelică avea încrustate, în limba latină, cuvintele În onoarea Domnului şi al preafericitului Nicolae…
Se spune că în ziua de celebrare a hramului – alinierea între axa bisericii şi cea a răsăritului era aproape perfectă.
Alături de Sfântul Nicolae, sub balconul bisericii, bistriţenii acelor vremuri au înfăţişat şi alţi sfinţi în a căror putere credeau. Pe colţul de nord-est se afla Fecioara Maria cu Iisus în braţe. Pe colțul turnului dinspre sud-est se afla protectorul împotriva incendiilor – Sfântul Florian. Înspre sud-vest se află o statuie a Sfintei Ana…
Sfântul ierarh Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzaţi pe nedrept, al comercianţilor şi al călătorilor.
Este și ocrotitorul fetelor nemăritate, al mireselor şi, în mod special, al copiilor mici. Era considerat iscoada lui Dumnezeu pe lângă draci.
S-a născut în secolul IV, în provincia Lichia, orașul Patara (Turcia). Părinţii lui au fost oameni înstăriţi, dar şi foarte credincioşi care și-au dorit mult un copil. Dumnezeu le-a dăruit un fiu milos, foarte înţelept şi extrem de curajos.
Rămas orfan încă de mic copil, Sfântul Nicolae şi-a împărţit averea moştenită fără să păstreze nimic. S-a gândit apoi să-şi petreacă viaţa în tăcere şi singurătate. Însă voia lui Dumnezeu a fost alta: „În mijlocul poporului să-ţi săvârşeşti nevoinţa, dacă voieşti să fii încununat de Mine…”
Înălţat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Sfântul Nicolae a fost aruncat în temniţă, însă şi de acolo vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Potrivit tradiţiei, Nicolae a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul de la Niceea. A fost considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii…
Minuni ale Sfântului Nicolae care au marcat conştiinţa creştinilor
Legenda spune că o familie săracă avea trei fete. Atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă de moravuri „uşoare” ar fi soluţia să scape de sărăcia în care trăiau.
Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.
Se mai povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari. De atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor.
Sfântul Nicolae este cunoscut și pentru ajutorul oferit în cazul unor boli sau a unor lovituri.
Este de mare ajutor şi pentru vite, credeau bătrânii care puneau, în această zi, crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până de Anul Nou.
În numeroase legendele Sfântul Nicolae apare ca un erou pe cal alb care păzeşte soarele de forţele malefice ale diavolului.
Sfântul Nicolae este cinstit pe 6 decembrie pentru că în această zi el i-a apărut în vis Împăratului Constantin cel Mare. Ierarhul i-a cerut să-i ierte pe cei trei tineri nevinovaţi care urmau să fie omorâţi a doua zi.
Ciuda Sfântului Niculae…
Pentru că Sfântul Nicolae se bucură de un statut deosebit în credinţele populare româneşti, prăznuirea lui se prelungeşte până în 7 decembrie.
Pe vremuri, în 7 decembrie se prăznuia Ciuda Sfântului Niculae. Era o zi în care nu se lucra. Se făceau praznice pentru cei morţi de moarte năprasnică, pentru cei care înecaţi sau mâncaţi de lupi, dar şi pentru cei rătăciți fără urmă prin lume.
„Era o zi când nu se lucra deloc, femeile ţineau post negru, fără pâine şi apă. Aceste sărbători sunt prelungiri ale lui Sânmicori, acum uitate în satele noastre. Dar erau prezente în trecut într-un areal mai larg, în sudul Ardealului”, explica profesorul etnolog Marcel Lapteş.
Acesta sublinia că sărbătoarea Sfântului Nicolae era un bun prilej din partea comunităţilor săteşti să facă diverse comentarii despre vreme. Stabileau, de pildă, un „calendar meteorologic hibernal”. Considerau că iarna începe de Sfântul Nicolae. Sau că, dacă ninge de Sfântul Nicolae, grâul anului viiitor va fi bogat.
Se credea, totodată, că dacă îngheaţă Mureşul după Sfântul Nicolae, iarna va fi lungă. „Ziua începe a creşte aşa cum sare cocoşul din târnaţ. Noaptea-i mai mică ca în alte zile că „o ţâne Moşu” unde-i locu’ ei. De vezi multe ciori, în Ziua Moşului atunci iarna va fi geroasă. Neaua care stă pe pomi ne zice că vara cucuruzu’ va fi nalt şi cu ştiulete mare…”
