România are o problemă pe care prea puțini au curajul să o spună direct: unul din trei tineri nu are un loc de muncă. Datele publicate de Comisia Europeană arată că România se află pe primul loc în Uniunea Europeană la șomajul în rândul tinerilor, cu aproape 30%.
Asta înseamnă ceva simplu și dur: din trei tineri români, unul nu muncește.
Nu pentru că nu ar exista locuri de muncă.
Nu pentru că economia nu ar avea nevoie de oameni.
Ci pentru că societatea românească a creat, în ultimele decenii, o cultură a așteptării.
„Lasă că fac eu”
Prima lecție pe care o primesc mulți copii români nu este despre responsabilitate, ci despre protecție excesivă.
- „Lasă că fac eu.”
- „Tu vezi-ți de școală.”
- „O să muncești destul când vei fi mare.”
În teorie, pare grijă. În realitate, devine o frână pentru maturizare.
Mulți tineri ajung la 25 sau chiar 30 de ani fără să fi avut niciodată un job real. Fără să fi câștigat bani din munca lor. Fără să fi simțit presiunea responsabilității.
În același timp, părinții le transmit o idee care s-a infiltrat adânc în mentalul colectiv:
„Important este să prinzi ceva la stat.”
Visul național: postul sigur
Pentru milioane de familii, idealul profesional nu este să creezi ceva, să construiești sau să inovezi.
Idealul este un birou liniștit, stabilitate și un salariu sigur de la stat.
În timp ce alte economii încurajează inițiativa și antreprenoriatul, România continuă să cultive mentalitatea „să nu riști prea mult”.
Rezultatul este o generație care preferă să aștepte ani de zile un concurs la stat, în loc să înceapă de jos în mediul privat sau să încerce să construiască ceva pe cont propriu.
Școala care produce executanți
Dacă familia creează reflexul de a aștepta, școala îl perfecționează.
Sistemul educațional românesc este construit pentru o lume care nu mai există: lumea în care era suficient să fii disciplinat și să execuți ordine.
Elevii sunt recompensați pentru:
- memorare,
- conformare,
- respectarea regulilor fără întrebări.
Creativitatea, inițiativa și gândirea „în afara cutiei” sunt rareori încurajate.
Mesajul implicit este simplu: „Capul plecat sabia nu-l taie.”
Doar că economia modernă nu mai are nevoie de capete plecate. Are nevoie de oameni care gândesc, creează și își asumă riscuri.
O generație care nu a fost pregătită pentru viața reală
Problema nu este că tinerii români ar fi leneși. Problema este că prea mulți au fost crescuți într-un sistem care i-a învățat trei lucruri periculoase:
- să nu greșească,
- să nu iasă din rând,
- să aștepte siguranța.
Într-o economie care se schimbă rapid, această combinație devine toxică ne transmit și reprezentanții www.banipecard.ro când vine vorba de profesioniști.
În timp ce companiile caută oameni, iar oportunitățile apar pentru cei curajoși, o parte din tinerii României încă așteaptă momentul perfect sau jobul perfect.
Momentul perfect însă nu vine.
Nota de plată
Dacă această tendință continuă, România riscă să plătească un preț enorm:
- o generație dependentă de părinți,
- o economie fără energie și inițiativă,
- o societate frustrată.
Iar paradoxul este amar: în timp ce economia are nevoie de oameni care să construiască viitorul, România continuă să crească copii mari care așteaptă să fie angajați.
Și, de multe ori, să fie angajați la stat.
