Într-o tăcere aproape mormântală, vipera de munte – vipera berus, cum este cunoscută printre specialiști sau vipera cu cruce, vipera neagră, năpârca – așa cum eronat este alintată în popor (pentru că năpârcile sunt, de fapt, șopârle fără picioare) – a stat câteva secunde nemișcată, prăjindu-se la soare sau poate doar bucurându-se simplu de dragostea lui necondiționată.
După care, simțindu-se parcă filmată, a încercat câteva unduitoare mișcări – traversând agale poteca de pădure…
Cel care a surprins-o vineri dimineața a fost profesorul Ioan Bâca, de la UBB Bistrița, care i-a și anunțat pe amatorii de plimbări prin pădure că vipera berus poate fi întâlnită deja pe „Valea Șoimului de Sus, Defileul Bistriței Ardelene, comuna Bistrița Bârgăului, județul BN, România, UE, Solar System, Milky Way Galaxy etc. Aglomerate vulcanice, pădure mixtă (Picea, Abies, Fagus, Acer pseudoplatanus, Corrylus avelana etc.). Ora 11 a.m…”
Filmul postat pe Facebook a stârnit câteva comentarii printre biologi, care s-au grăbit să anunțe că un splendid exemplar masculin a fost zărit chiar și la Nimigea de Jos, dar și reacții de respingere, firești, pe undeva, dacă ar fi să ne amintim de faptul că românii au dezvoltat în timp o adevărată obsesie din ideea că ar putea sfârși mușcați de o viperă…
[arve url=”https://youtu.be/VttuFUZ3SrY” /]
Și dacă tot am aflat că ies la plimbare prin pădurile județului, poate nu ar strica să ne informăm așa cum se cuvine în legătură cu cele trei specii de viperă care au supraviețuit până acum la noi – care sunt acestea, unde le găsim, cât sunt de periculoase, ce trebuie să facem și mai ales să nu facem când întâlnim cu o viperă… Ne luminează cu totul Doru Panaitescu – chiar AICI.
Și tot domnia sa ne explică faptul că vipera berus (vipera de munte) poate fi întâlnită de la altitudinea de 800 de metri, dar și mai sus de 2.500 metri, că lipsește din Peninsula Iberică, fiind cea mai răspândită viperă europeană, și că „veninul ei, hemotoxic și citotoxic, este mai puternic, dar pe ansamblu mușcătura e mai puțin periculoasă pentru că veninul este administrat în doze mult mai mici sau deloc. Toate viperele manifestă acest comportament de «mușcătură seacă»: animalul se apără mimând o mușcătură, dar lovind doar cu capul.
De aceea auzim și povești de vitejie cu «șmecheri» care, mușcați de viperă, au pus garou dintr-o cravată, au supt sângele ca Rahan și au scăpat. Stați liniștiți, așa nu scapați, ba vă agravați și mai mult starea critică în care sunteți, dacă ați fost mușcat de-a binelea...”, mai scrie Doru Panaitescu.
Iar pentru mai multe detalii și amănunte mai mult decât folositoare, nu aveți decât să accesați și voi linkul de mai jos, să luați aminte și să luați notițe… În speranța că – citind – vom evita și barbarismele unora care dau cu parul de îndată ce văd mișcările șarpelui în iarbă…
Vipere din România: Unde le putem vedea și ce trebuie să facem când vedem o viperă
