Acum, că s-a rezolvat cu bine și problema clasei de Restaurare iar orașul cu vitejii lui de ocazie nu mai fierbe de grija ei – ne-am permis (că dacă noi nu, atunci cine? 🙂) și câteva clipe mărunte de meditație, în fața clădirii care a adăpostit prima școală românească în Bistrița…
Clădirea de pe Crinilor amplasată strategic la numărul 2, în care s-or fi înghesuit înfrigurați cei 10-12 – poate 15 sau chiar 20 de copii mici, ahtiați să descopere tainele cititului… Care zburdau poate prin curte, în pauze, pe lângă cișmea… Fără să viseze la chioșcurile care aveau să sugrume peisajul peste un veac de singurătate…
Din câte știm, prin anii 2000 Primăria Bistrița a încercat să cumpere clădirea, pentru a fi exploatată turistic… Legendele vorbesc că proprietara casei – o doamnă în vârstă care poate fi întrezărită uneori, fantomatic, trebăluind prin grădina casei – ar fi cerut o sumă exorbitantă pentru clădirea istorică…
Legendele vorbesc că s-ar fi renunțat la ideea de a cumpăra școala. Dar aparent nu există niciun document care să certifice negocierea. Și nici intenția…
Cert este că ulterior, în anii care au urmat, cam toți primarii care s-au perindat la butoane – au vorbit despre ea, într-un fel sau altul. Au promis mai mult sau mai puțin că se vor ocupa de introducerea ei în circuitul turistic și de muzeificarea ei…
Nu s-a mai întâmplat…
Așa că deocamdată nu ne rămâne decât s-o admirăm în viteză, în tăcere, în trecere…
Mulțumim pentru postare.
🟦Chiar m-am întrebat de câteva ori ce-o fi fost micuța casa albastră?.este atât de albastră că n-ai cum s-o ratezi când treci pe lângă ea.🔵📘
așa o fi fost și Pe vremuri?
zi bună ☕
Ma intreb cati din absolventii acestei miraculoase scoli au ajuns oameni mari si daca si-au obtinut diplome si sinecuri de la partide ?
Cati au plagiat in acele vremuri si cati or fi facut scoli inalte pe noapte cu intrebari la distanta. Bifati DA sau NU.
Cam asa se invata in prezent iar in cei 36 de ani de democratie originala intr-o tara super corupta invatamantul romanesc a fost fabrica de diplome pentru tot felul de idioti vorba lui neneto BASESCU.
Lumea buna si isteata a apus demult.
Pe strada Crinilor, colt cu strada Cerbului se află o adevărată vatră de spiritualitate românească din Bistriţa, comparabila (pastrand proportiile) cu muzeul primei şcoli româneşti din Scheii Brasovului.
Caci, biserica, cimitirul şi şcoala au fost întotdeauna izvorul spritualitatii la români. Acest loc a înfruntat vremurile şi vremile, scăpând si de asa-zisa sistematizare din perioada comunistă si care în urmă cu câţva ani a început sa fie scos la lumină din bezna de uitare si delasare, prin reabilitarea si resfintirea cimitirului. Istoricii spun că în acest cimitir se află şi osemintele fratelui poetului Andrei Mureşanu.
După cum se ştie, bisericuţa de lemn de pe Crinilor a aparţinut Bisericii Greco-Catolice din Bistriţa până în anul 1897, când a fost donată românilor din Lechinţa. Asta deoarece în anul 1893 ansamblul fostei mănăstiri a minoritilor nefolosit la vremea respectivă, fusese cumpărat de Biserica Greco-Catolică si astfel credinciosii greco- catolici, care până atunci nu aveau voie să-şi construiasca biserica în cetate, au reuşit sa aiba o biserica a lor până in 1948 când regimul comunist a desfiinţat Biserica Greco-catolică, drept urmare şi “Biserica de la coroana” a fost preluată de către ortodocşi.
Revenind, cu restaurarea de pe strada Crinilor trebuie mers mai departe până când si vechea scoală confesională care stă sa se prăbusească, va fi reabilitată si redată circuitului culturall, prin organizarea unui ansamblu muzeal, evocator al primei scoli româneşti de acum mai bine de 250 de ani la Bistrita.