Nimic nu-ți limpezește mai frumos mintea decât o ploaie zdravănă de vară sau un râu curgând la vale, în vârtejuri mici – cu broaște orăcăind a scandal ici și colo… La pescuit. Chiar și fără pești, chiar și cu pești toropiți de caniculă și încremeniți pe fundul Someșului…
La pescuit încă – încă rămâne locul preferat de împrăștiat gânduri. De absorbit liniștea care se insinuează discret. Acaparând treptat mintea, și ea învolburată
Nu-ți mai rămâne decât să te cufunzi între firele de iarbă, să lași furnicile și gâzele să te călărească.
Să-ți gâdile brațele, să-ți traverseze liber printre degete.
Să saluți inclusiv această buburuză și apoi s-o urmărești minute lungi – ca și cum n-ai avea absolut nimic de făcut. Decât s-o admiri înfulecând firmitura de pâine…
Până la primul răcnet al telefonului – când totul se destramă ca un vis…
