O imagine desprinsă parcă din filmele vechi ale anilor ’80 a fost vizibilă cu ochiul liber și în Bistrița europeană, chiar zilele trecute, când prin centrul orașului bistrițenilor le-a fost dat să admire vreo trei căruțe cu coviltir, alunecând agale pe străzi, printre mașini…
O imagine cântărind cât o mie de cuvinte, vorba poetului – o imagine care, din fericire, a fost rapid imortalizată și împrăștiată în cercuri mai ample sau mai restrânse, pe rețelele de socializare – închipuind reacții mai amuzate sau mai agresive și puse pe ceartă, în funcție de dispoziția sufletească a celor care au privit-o îndelung sau în treacăt… o imagine care contura vreo trei căruțe cu coviltir, minimalist amenajate – cu gust și imaginație creatoare de stăpânii / proprietarii lor.
Căruțele erau dotate corespunzător cu un schelet metalic care, cel puțin în această situație, părea că devenise prea mic pentru greutatea covoarelor care protejau tandru locuitorii dinăuntru… De departe, covorul sau pătura care ținea loc de umbrelă sau acoperiș (la alegere) părea că zace suspendată în aer, fără să fie susținută de nimic… De aproape, cei mai vigilenți dintre bistrițeni au reușit să întrevadă printre gene inclusiv pătrățele de sârmă care încă nu ruginiseră…
De unde anume veneau și către ce colț al lumii se îndreptau – nu putem ghici. Atâta putem să certificăm: cel puțin unul dintre căruțași era fericit, împrăștiind, la un moment dat, un zâmbet larg, senin și dezinteresat – tuturor celor care l-au depășit…
Foto @ Petru Stefan F
