Cu un pistol rece, lipit de tâmplă și eventual încărcat, înțepenit într-o asemenea situație limită, când viața ta ar atârna pesemne de un fir de păr, iar soluțiile de salvare ar părea imposibile – ai fi nevoit să mărturisești:
Totul s-ar întâmpla, să zicem, pe o culme de deal, în Munții Rodnei. Unde cineva ar vrea cu tot dinadinsul să afle. Și să stoarcă această informație cu orice preț din sufletul tău… Și ar scoate un pistol cu care să-ți amenințe viața. Astfel încât nu ai avea de ales. Ai fi nevoit să mărturisești… Cum a făcut-o, tulburător, și Alex Varga, fotograful care ne uimește de atâtea ori cu fotografiile sale:
„…E greu… Foarte greu! De fapt, e misiune imposibilă!
Totuși, dacă ar sta cineva cu un pistol, posibil încărcat, la tâmpla mea, și m-ar OBLIGA, având viața mea drept zălog, să spun CÂND îmi plac cel mai mult… Ei bine, într-o astfel de situație limită CRED că aș alege două luni din an: mai și iunie!
Luna mai este luna când basmele devin realitate. Și poți atinge stelele din cer cu mâna. Pentru că cerul se pogoară pe pământ, și doar umbra lui rămâne ancorată acolo sus, printre cele veșnice. Lăsându-ne pe noi, muritorii, să rătăcim printre aștrii efemeri, cu miros îmbătător…
Da, este vorba de frumoasele narcise. Cele care cresc la peste 1600 de metri altitudine, în poiana Narciselor din Saca. Și da, denumirea lor științifică este narcissus stellaris… Ce visător și poet în același timp a fost cel care le-a botezat așa, descriind în doar două cuvinte esența frumuseții?!
Și să știți că e foarte greu să descrii în cuvinte cele divine senzații pe care le trăiești acolo, sus. Mai ales dacă reușești să fii… singur printre aștri! Senzația asta poate fi doar trăită… Nu există cuvinte în dicționar care să poată cuprinde frumusețea nepământeană a acestei zone…!
„Luați și cu brândușe… Să fie bine, ca să nu fie rău…”
„Uneori și cerul are nevoie de oglindă… Să-și aranjeze buclele de nori!☺️ Și doar un lac de munte, cu ape de cristal, poate să cuprindă în limpezimea lui bolta cerului…”
