Prima ninsoare – cu fulgi anemici și rarefiați – a fost semnalizată, în această dimineață pe străzile din Bistrița, de vocile unor copii care au început să chiuie ferciți, de pe la geamuri… În timp ce, pe strada Andrei Mureșanu, în apropiere de calea ferată, doi bătrânei inspectau cu suspiciune măgăoaia colorată în roșu și albastru…
„Ai văzut când l-au aranjat aici…?!”
„Nu, dar e în zonă de câteva zile bune… Poate chiar o lună…”
„Ai observat cum clipește becul ăsta mic și roșu când trece cineva prin față…?!”
„Dară c-am observat…”
„Și bănuiești la ce folosește…?!”
„Nu prea… La un supermarket într-o parcare am mai văzut un aparat cam ca ăsta… Dar nu l-am priceput de niciun fel… Are și camere de luat vederi pe colțuri… O fi pentru plătit facturi…?”, își dă unul dintre ei cu părerea.
Dar nu-și convinge tovarășul de alături, care se încruntă, nedumerit…
Bătrâneii îl ocolesc cu precauție, îi buchisesc numele, stâlcindu-l, îl admiră și din spate, îl ating ca-n treacăt cu degetele osoase… Într-un final, fără să afle niciun răspuns, se îndepărtează agale…
Se pierd printre fulgii care cad alene. E prima ninsoare a unei ierni pe care unii și-o doresc măcar plină de zăpadă, cu troiene albe, uriașe, străjuind trotuarele…
[arve url=”https://youtu.be/j1iHq7Ggcps” loop=”no” muted=”no” /]
