David are șase ani. E la vârsta la care ar trebui să alerge, să se joace, să exploreze. Dar părinții lui l-ar ține doar într-un glob, dacă ar putea. Oasele de la piciorul stâng au început să i se macine…deja i s-au îndepărtat din degete…Iar medicii încă dau din umeri. Sunt multe diagnostice, dar niciunul concludent. Părinții cer disperați ajutor!
La vârsta la care copiii se joacă, aleargă, explorează și învață tot mai multe, David este ”condamnat” să stea cât mai liniștit. Unde mai pui și că are ADHD – e plin de energie și nu poate sta locului. Dar e nevoie să își limiteze activitățile! Pentru el, orice rănire în zona picioarelor, înseamnă infecții, operații, tratamente îndelungate.
”Acum doi ani am făcut o fântână. El a fugit prin curte și s-a lovit cu piciorul stâng de o piatră și i s-a înnegrit degetul mare de la picior. Am fost la Urgențe cu el, au zis că nu e problemă, că e normal. Că îi va cădea unghia.
Doar că pe când i-a căzut unghia, a început să îi curgă puroi. Am fost la medicii din Bistrița, nu ne-au putut spune nimic. Am plecat la Cluj . Acolo ni s-a spus că e o infecție și că are nevoie de operație. L-au operat și i-au tăiat din zona infectată.
La scurt timp după operație, iarăși i s-a pornit puroi. Am mers din nou la Cluj, unde a urmat a doua operație” a explicat, pentru Bistrițeanul.ro, Lucreția, mama lui David.
Apoi, lucrurile parcă s-ar fi calmat. Dar a fost doar liniștea dinaintea furtunii. Acum aproximativ două luni, a reînceput tot chinul.
”I s-au înnegrit unghiile, din senin. Apoi i-au căzut. Apoi din nou a început să îi curgă puroi. Am fost la Cluj. A mai avut parte de o operație. Apoi am ajuns la Mureș.Încă o operație.
Ni s-a spus că are o boală care îi macină osul. Că e Osteomielită cronică. Poate să apară oricând, că nu există tratament. Mai mult, el cum are degetele afectate, mergea mult pe călcâi. Până i s-a făcut rană adâncă. Și nici în ziua de azi nu e vindecat. Așa am aflat că are și neuropatie periferică. El nu își simte piciorul. Tocmai de aceea, el nu simte durerea în acel picior. Și dacă se lovește, nu își dă seama cât de tare e lovitura. Că pe el nu îl doare.
Dar orice lovitură, oricât de mică, pentru el poate însemna infecții și tratamente.
Noi oricum suntem cu betadina, pansamentele, antibioticele și cremele cu antibiotic după noi tot timpul…!” a explicat Lucreția.
Umblă pe la medicii din Bistrița, Cluj și Târgu Mureș. Vor să îi mai facă analize. Ar merge la București sau în străinătate. Nu își permit, de aceea caută ajutor disperați.
”Acum doi ani i-au facut teste crezând că are cancer. Nu s-a confirmat nimic. Medicii încă dau din umeri. Are unele diagnostice, dar nimic concludent. Nimic care să spună clar : asta e, acesta e tratamentul.
Nouă ne e frică să nu i se extindă mai sus pe picior, sau la ambele. Sau să ajungă infecția în sânge…
Eu am fost tot cu David pe la analize, prin spitale. Soțul nu a putut să lucreze lunile astea, că a stat cu fetița acasă. Că ea e de patru anișori, merge la grădiniță, dar pe timp de vară nu am avut ce face cu ea. Am fost și la spitale și la clinici private. Efectiv totul am plătit din banii noștri, dar resursele ni s-au finalizat.
Am vrea să mergem la București, poate găsim un medic care să îi pună un diagnostic clar. Sau să îi trimitem dosarul în străinătate. Orice! Pentru noi asta e cel mai important. Să i se pună un diagnostic clar și să i se poată da un tratament!
Și apoi, ca să putem să îi facem toate analizele necesare, să putem merge cu el pe la medici, clinici, etc, e nevoie de bani. Și nu mai avem, că s-au terminat.
Știți cum e? David astăzi poate să fie bine, și mâine să fie foarte rău. Nici la școală nu știm dacă să îl dăm- ar trebui să intre în clasa Zero. Doar că ei sunt copii, se joacă, aleargă, se împing, îl calcă…și lucrurile pentru el se agravează.
Dacă am avea un diagnostic și un tratament clar, l-am înscrie la cșoală pentru că am ști ce are voie să facă, ce nu, ce tratament să urmeze. Efectiv nu știm încotro să o mai luăm. Medicii de aici dau din umeri…Noi nu mai avem resurse pentru a investiga mai departe…” a concluzionat Lucreția, mama lui David.
Nevoia de implicare:
David are nevoie de un diagnostic clar și un tratament. E nevoie de investigații pentru a vedea dacă nu e cumva o boală autoimună.
Părinții lui David au nevoie de îndrumare, încotro să o mai apuce. Și apoi, au nevoie de finanțe, pentru toate investigațiile necesare.
Așadar, dacă doriți să îi ajutați o puteți face astfel:
- la numărul de telefon – 0752591481 – Lucreția- dacă știți vreun medic la care se poate adresa sau doriți să o ajutați altfel decât financiar
- financiar- donații în contul:
- RO33RNCB0040180441520001
- Banca Comercială Română
- Borgovan Lucreția Niculina
ATENȚIE! Urmează și imagini cu puternic impact emoțional:
