Nu ți-e dat chiar în fiecare zi să te plimbi prin oraș și să te trezești surprins de imagini rupte parcă din altă lume – o lume cu bunici senine, înfofolite bine în haine călduroase, înconjurate de pisici molatice care habar nu au că în weekend vine referendumul peste noi…!
Nu ți-e dat în fiecare zi să dai o raită prin partea necunoscută a orașului – prin pasajele burgului nostru medieval la cap, ca atâtea altele din preajmă, de altfel – și să te trezești pocnit în moalele capului de imagini rupte parcă din altă lume: o lume încremenită într-un proiect de fantasmagorică țară în care nu apar super-marketuri, nervi, mașini, îngrămădeli sau inutile discuții în contradictoriu…
Un colț de rai cu bucăți mari de piatră care alcătuiesc împreună un străvechi zid al cetății, cu felinare și colțuri de case ascunzând cine știe câte drame și fericiri mărunte – toate învelite tandru în lumina unui soare răcoros de octombrie…
Nu ți-e dat în fiecare zi un asemenea moment de grație, dar și când îl găsești, musai să stai locului măcar câteva secunde… Cât să admiri cu coada ochiului două bunici pe lângă care mișună trei pisici… Nu știm exact ce povesteau de zâmbeau așa cu gura până la urechi, senine, cu un motan torcând alene alături…
Nu știm dacă cele două bunici își lăudau nepoții sau se povesteau ce prăjitură să mai coacă mâine… Un lucru e cert: erau două bunici înconjurate de trei pisici care au trăit fericite până la adânci bătrâneți, fără grija unui referendum inutil pe umeri…
