Ultima zi din 2018 i-a luat din nou prin surprindere pe bistriţeni cu un cer albicios şi posomorât, cu oameni agitându-se dedesubt, în căutarea bucheţelului de vâsc, a ciolanului sau a fructelor adecvate şi capabile să spele tot din maţe… Dacă ne-am ucide unul pe altul privindu-ne în ochi…
Ultima zi a anului 2018 ne-a luat din nou prin surprindere: ni s-a aşternut brusc la picioare, la fel de proaspătă şi răcoroasă ca oricare altă zi…
La fel de potrivită să hrănim porumbeii, să aruncăm gunoiul, să ne repezim la cumpărături… Să stăm la coadă pentru pâine sau să privim în treacăt cerul albicios, mohorât şi lipicios de deasupra… Încercând zadarnic să pipăim, să punem mâna pe legea morală dinăuntru, de dincolo, din cealaltă parte…
Ultima zi din 2018 i-a găsit pe bistriţeni la fel de încrezători în Moş Crăciun, amplasat preventiv pe geamuri sau balcoane, şi la fel de harnici, senini, vrednici şi dispuşi să priceapă că dacă ne-am ucide unul pe altul, privindu-ne în ochi, în ultima zi, ar fi probabil atât de bine…
Am simţi ce frumoase sunt rădăcinile, împletindu-ne în ele mâinile…
[arve url=”https://www.youtube.com/watch?v=wzdKnrw06x8″ /]
