Margareta Uilaki lucrează de șase ani la Alexandria Librării, în Piața Mihai Eminescu din Bistrița. Îi întâmpină pe toți cei care trec pragul librăriei cu o pasiune și o energie molipsitoare. Unii, drept „răsplată”, o îmbrățișează după ce îi ascultă, oferindu-le și mici sfaturi. De câte ori poate, duminica merge la Cluj pentru a face voluntariat în librăria BookStory.
Pe Margareta Uilaki o găsiți – plină de energie, mereu cu zâmbetul pe buze, gata să vă împărtășească pasiunea ei pentru cărți – la Alexandria Librării.
În fiecare lună, participă la Clubul de Lectură Litera moderat de Marius Constantinescu – o comunitate cu peste 3300 de membri reuniți de pasiunea pentru lectură. Este locul perfect în care poate povesti despre cărțile pe care le citește.
„Am cunoscut tot felul de oameni diferiți care își exprimă părerile liber. Sunt cărți care ni se recomandă, pe care poate altfel nu le-aș citi… Nu putem citi chiar tot ce apare nou. Dar cu un asemenea club de lectură, primim recomandări interesante. Mai verific și pe instagram, pe Facebook. Mai povestesc cu prietenii. Și reușim astfel să ne orientăm să aducem cărți noi și în librăria noastră”, ne-a explicat Margareta Uilaki.
Margareta a terminat Administrație Publică la UBB Extensia Bistrița, unde a făcut și un Master.
„Mi-a plăcut foarte mult. Am încercat apoi să-mi găsesc un loc de muncă în domeniu, aici în Bistrița. Dar nu am găsit. A fost o perioadă destul de grea în care am tot căutat explicații. Să descopăr ce să fac cu viața mea.
Am început atunci să trec mai des pe la bibliotecă. Chiar au un fond de carte impresionant pentru copii, adolescenți și adulți. Atunci am citit foarte mult. Prietena mea mi-a spus – dacă tot citești așa de mult, încearcă să lucrezi la o librărie. Mi-am depus CV-ul de mai multe ori. Cred că abia a treia oară am fost acceptată. Iar de atunci trăiesc un fel de magie. Pur și simplu nu simt că vin la muncă”, admite Margareta.
„Îmi place foarte mult să citesc. Am avut șansa să cunosc oameni foarte faini aici, la librăria Alexandria. Mi s-au deschis niște uși la care nu aș fi avut acces dacă lucram în altă parte. Sunt niște oameni atât de faini, din medii total diferite, care m-au ajutat realmente să evoluez…!”, ne-a mărturisit Margareta.
A început să urmărească pagina de Facebook Cărțile pe față – coordonată de Victor Miron.
„Soția lui este din Bistrița, mai vin uneori și pe aici. Îi urmăream postările, interacționam pe Instagram, mi se părea foarte fain cum reușește cu atâta umor, într-un mod inovativ, să facă din citit un obicei atât de frumos.
Proiectul Cărțile pe față a avut un impact mare asupra multor oameni. Au făcut o mulțime de lucruri minunate. Asta mi-a plăcut: că nu au renunțat. Cad și se ridică iar și iar și merg mai departe și găsesc alte soluții…
Iar Victor Miron reușește să motiveze cumva voluntarii într-un mod aparte. Și eu am mai făcut voluntariat, în diferite locuri în Bistrița. Dar nicăieri nu m-am simțit la fel de bine ca aici. Pur și simplu se simte că sunt oameni care cred în ceea ce fac...
De acolo a pornit ideea cu bibliotecile mobile: voluntarii merg prin tot județul Cluj și împrumută cărți copiilor de la țară.
Margareta Uilaki ne-a mai povestit că a învățat enorm de la Victor Miron. „El spunea la un moment dat că toate proiectele lui sunt scrisori de dragoste către comunitate. Exact așa văd și eu librăria în care lucrez: o scrisoare de dragoste către Bistrița.
Încerc, nu-mi iese chiar de fiecare dată, dar încerc să transmit mai departe tot ce am învățat de la ei. Toată pasiunea și sfaturile și învățămintele pe care le-am preluat de la el încerc să le transmit mai departe. Știu că ele schimbă vieți: mie mi-au schimbat viața.
Are niște proiecte impresionante, dar cel mai tare mi se pare acel Book Truck și felul în care îi ajută pe copiii de la sate să citească mai mult… L-am urmărit și la TEDx Zorilor în Cluj. La început n-am intrat în vorbă. Am urmărit doar câte lucruri faine face și ce comunitate frumoasă are în jurul lui. Când mergi acolo parcă intri într-o altă lume.
Oamenii care sunt pasionați de citit și de evoluție pe termen lung, oamenii care înțeleg cât de important este să învățăm toată viața – își găsesc locul…
La un moment dat căutau librar pentru BookStory – o libărire privată din Cluj care este deschisă inclusiv duminică.
Este ziua în care librarii sunt oameni obișnuiți, profesori, studenți, contabili, uneori scriitori care se ocupă de cărți câteva ore, fără să fie plătiți. 15% din fondurile care se strâng în ziua respectivă din vânzări merg spre aprovizionarea BookTruck-ului. În plus, când suntem acolo, recomandăm cărți adulților și copiilor care trec pe-acolo.
Mi-am zis – de ce să nu încerc? Am fost prima oară și mi s-a părut incredibil. O atmosferă foarte caldă și amuzantă. Comuniunea și conexiunea cu oamenii se simt acolo atât de fain ! Asta încercăm și noi să facem aici la Bistrița: să vină oamenii cu drag în librărie, să găsească aici oameni cu care pot vorbi, nu tehnologie… Am mai ajuns, când am putut de vreo trei ori… Nu doar că recomandăm cărți copiilor care trec pe-acolo, dar ajungem să ne cunoaștem și între noi, voluntarii. Să ne împrietenim, să învățăm chestii noi și să evoluăm împreună…”, povestește Margareta.
Proiectul acesta cu BookTruck a impresionat-o în mod deosebit.
„Mi se pare că și copiii de la țară au nevoie de scânteia aceea care să le deschidă apoi orizonturile. Sunt copii cu părinți care nu au timp să le citească, să-i încurajeze. Și vin cei de la Book-truck cu o mașină atât de haioasă, cu baloanele care le plac enorm copiilor… Dar cel mai frumos este că voluntarii sunt prezenți acolo, să le vorbească micilor cititori. Uneori invită studenți, autori, alteori actori – cum a fost cazul Oanei Pellea, care a venit o dată. A venit și Mirela Retegan de la Gașca Zurli și mulți alții care le-au povestit copiilor despre experiența lor cu lecturile. Pentru copiii de acolo, acei voluntari au devenit efectiv niște eroi. Copiii sunt izolați acolo, iar voluntarii sunt cei care le deschid ușa spre speranțe noi.
Există și o carte despre toată această aventură: Dana și Verișoarele. Este pe undeva povestea BookTruck și a ceea ce se întâmplă în satele pe unde ajung voluntarii.
Realmente le oferă copiilor din sate o șansă să devină mai mult. Autorul a fost și el cu BookTruck-ul și s-a simțit inspirat să scrie această carte după o vizită într-un sat. am adus cartea și la Alexandria Librării în Bistrița. Povestea merită să ajungă cât mai departe.
Energia și optimismul lor le-am preluat și eu și încerc să le ofer mai departe clienților care trec pragul librăriei.
Și copiilor, dar și adulților. Și pe cei mari încerc să-i încurajez să citească. Iar dacă pot să povestesc cu ei, dacă au nevoie de un mic ajutor să înțeleagă cititul ca pe o pasiune. Cea mai mare satisfacție este atunci când oamenii revin și îmi spun că au citit cărțile și că le-au plăcut mult. E atât de important să-i asculți. E atât de importantă o îmbrățișare.
La început eram mai închisă în mine și mai timidă. De la voluntarii Book Story am învățat ce înseamnă comunicarea.
S-a nimerit pe aici o doamnă pe care am ascultat-o la un moment dat minute întregi. Despre viața ei, despre nepoții ei. La final, spre surprinderea mea, pur și simplu m-a îmbrățișat…”, ne-a mai povestit Margareta.
