Parcul Național Munții Rodnei oferă priveliști SUPERBE chiar și subteran. ”Baia lui Schneider” – o peșteră frumoasă, deși ”braconată la greu”.
Ne-am obișnuit cu frumusețile supraterane ale Parcului Național Munții Rodnei. Flora și fauna oferă specatcole inedite, uneori tăindu-ți respirația.
Zilele trecute însă, Alex Varga a arătat faptul că Munții Rodnei au splendori și SUBTERANE.
”A venit momentul să vorbim despre o altă minune a Munților Rodnei, Baia lui Schneider. Și când spun baie, mă refer la peștera care poartă acest nume.
Cunoscută oamenilor din zonă de multă vreme, peștera duce cu ea legenda lui Schneider. Acesta, miner din părțile locului, care ar fi găsit și exploatat aur din ea. De aici și denumirea de baie! În zona Rodnei, minerii nu mergeau la mină, ci la baie.
Și denumirea asta a fost folosită până în ultima zi în care s-a mai intrat în minele astea. De atunci, doar peștera mai are grijă să ne amintească că Rodna a avut o tradiție îndelungată în minerit. A avut oameni calificați și capabilă să facă această muncă deosebit de grea, dar nobilă totodată!
Și de fiecare dată când clopotele trag după un miner, moare câte puțin și meșteșugul mineritului. Și mă îngrozește să văd cum stăm nepăsători! Și cum cei care ne conduc stau și mai nepăsători, fără să se gândească la importanța acestor oameni și a acestor locuri.
Și politicienii (mulți, dar aproape aceeași), vin și pleacă din locurile astea. Și nici măcar promisiunile lor nu mai rămân! Asta pentru că cei de aici au devenit, cumva, imuni la atâta vorbăraie fără rost și fără viitor!
Și trecem lung pe lângă galerii urât închise cu betoane cenușii, istorie mormântată pe furiș de interese mari. Doar apele care mai curg din mină, roșii precum vinul, ne mai amintesc de ce satul Valea Vinului se cheamă așa…
Revenind la peșteră, ea suferă în tăcere, ciuntită și schilodită de dălțile și ciocanele celor care au crezut că aurul din legende se găsește în frumoasele și fragilele cristale de aragonit care îmbracă pereții peșterii precum o blană de arici întoarsă pe dos.
Și intru de fiecare dată în ea cu respect și cu drag. Cu respect, pentru că este o bucată de istorie a acestei zone, cu galeriile ei săpate de unelte arhaice, dar nu mai puțin vorace, împletite, într-o stranie simbioză, cu ceea ce natura a creat în milioane de ani!
Cu drag, pentru că bunicul meu a lucrat la baie, și tatăl meu a lucrat la baie. Și eu am fost în baie de zeci de ori, și acum mai pot intra doar în această baie, cea care a fost a lui Schneider…
Și, deși a fost braconată la greu, și-și poartă rănile într-o tăcere maiestuoasă, peștera asta e foarte frumoasă! În rarele zone în care mâna omului sau ciocanul nu a putut pătrunde, comorile au rămas neatinse. Și doar privirea poate fura bucăți din ele, hrană pentru suflet!
Așa că merită văzută și apreciată la adevărata ei valoare! Și merită păstrată și ocrotită, pentru că stă în puterea noastră să protejăm trecutul, ca să avem un viitor!”
