Domnișorul: De la Bunzariul - cel mai vestit povestaș, prin jurul satului - a auzit el „multe opșaguri”, fapt pentru care numai lui am „a-i mulțămi”.
Etichetă: <span>Nadia Urian</span>
OPINII: O monografie a comunei Rebrișoara, din 1901! „Apa trece, pietrele rămân!”
O monografie a comunei Rebrișoara, din anul 1901, scrisă de Macedon Linul a fost descoperită de profesoara Mariana Neamțu, din Cluj, în biblioteca tatălui ei. A fost și va fi un motiv în plus ca rebrișorenii noștri să afle, sau să își amintească despre faptele de vitejie ale vrednicilor noștri înaintași, despre datele și întâmplările care nu pot fi acoperite de praful vremurilor. Iată ce am aflat:
OPINII: Fața nevăzută a… PANDEMIEI
Încerc să aștern pe hârtie câteva gânduri despre perioada pandemiei, ce-mi vor rămâne în suflet, multă vreme. Nu am să pun întrebări și nici nu voi căuta răspunsuri. Multă vreme de aici înainte, o vom face, cred, cu toții.
Povești din sat: Cu etaj
Ajun de sărbătoare… de sărbători aşteptate, de alergări, de trudă multă, mai ales pentru femei… Cu câțiva ani în urmă. Prin faţa casei trece grăbită lelea Todosia, femeie la 60 şi… de ani. Se grăbea cât putea, că o durea un picior. Mă vede şi mă întreabă, ca de obicei:
POVEȘTI DIN SAT: Mănăstirea din vis
„Lumea trebuie să creadă în puterea lui Dumnezeu. De aici, de unde scriu eu, morții sunt duși cu camionul și incinerați, nu se știe unde și nici cenușa nu le-o poți lua. Ieri a murit un doctor, un vecin de-al meu. De șase zile n-a venit acasă. Te rog, scrie, nu zăbovi! Doar Dumnezeu ne poate salva!”
FOTO: Românii, români! Valoarea, valoare…
Auzind vorbindu-se mult despre românii dinafara granițelor țării – m- am gândit să pun pe hârtie ceea ce îmi vine în gând și în suflet, acum. Despre ce? Despre cine? Despre acei români plecați și stabiliți departe de țară, dar despre care nimeni nu scrie sau se scrie prea puțin, aici. De ce?
Nadia Urian, de pe plaiuri năsăudene, la Arad: „Neamul românesc a dăinuit datorită vitejiei, unității, dar și satelor românești…”
Scriitoarea și profesoara Nadia Urian din Cristeștii Ciceului a participat recent la Arad, la o întâlnire de suflet: „O sărbătoare a Păcii, de ziua internațională a ei, dar de fapt a încântării, a întâlnirii de suflet cu oameni ai condeiului...” Iată, mai jos, impresiile și emoțiile generate de această sărbătoare:
POVEŞTI DIN SAT: Na și adă!
Țiganca înaltă, cu fuste lungi, crețe, cercei mari în urechi și încălțată cu șlapi înalți și iarna și vara, cu „șoșete” în picioare, din cele de care vinde prin sat - vede că nu are încotro. Întoarce colțul șorțului, scoate din buzunarul mare, cât poala, 20 lei...
De n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit acum…
Cu câțiva ani în urmă, am cunoscut-o pe doamna Lygia Diaconescu, membră în conducerea Ligii Scriitorilor Români, directoarea Revistei româno-canado-americană – Starpress. Ce norocos și împlinit te simți când îi întâlnești! Oameni care te sprijină, te încurajează, își pun încrederea în talentul tău și o pecetluiesc apoi cu renumele dânșilor!
Am cunoscut un OM…!
Mă întreb de multe ori, câți, ca dânsul? Eu ce-aș fi făcut, în locul lui ? Cine și-ar face timp pentru asta, cine, ajuns în vârful scării, se întoarce și întinde mâna celui care începe să pășească?