„...Ion n-o mai mers la şcoală, după ce-o gătat clasa a opta. O zis că lui acolo îi place, la colibă, la oi şi că acolo e fericit, că lui nu-i trebuie mai mult. Să-l vedeți, cum vorbeşte cu ei, ca şi cu oamenii. Ei numai că nu au gură să-i răspundă...”
Etichetă: <span>Povești din Sat</span>
Articol
POVEȘTI din Sat: Dacă te ferești, și Dumnezeu te ferește!
Speriată de câte aude la televizor, dar cu încredere în Dumnezeu, bunica Lucreță începe a ne povesti: Auzi, cum îi dat omului, de la Dumnzeu, așa îi… că de vremuri ca amu îmi amintesc și eu, dragii mamii...
Articol
POVEȘTI din sat: „Domnișorul”
Domnișorul: De la Bunzariul - cel mai vestit povestaș, prin jurul satului - a auzit el „multe opșaguri”, fapt pentru care numai lui am „a-i mulțămi”.
Articol
POVEȘTI DIN SAT: Săracul sau bogatul, dreptul sau păcătosul…
Săracul sau bogatul, dreptul sau păcătosul... O biserică plină de oameni, în zi de toamnă. Prea caldă, prea tristă. Mai caldă ca niciodată. Pentru cel din sicriu, este ultima.. O pată de culoare neagră, a sătenilor, formau curtea bisericii și drumul, podul și curtea. Ca stropi negri de culoare, picurați pe drumul spre cimitir, la ieșirea din biserică...
Articol
Povești din sat: Cu etaj
Ajun de sărbătoare… de sărbători aşteptate, de alergări, de trudă multă, mai ales pentru femei… Cu câțiva ani în urmă. Prin faţa casei trece grăbită lelea Todosia, femeie la 60 şi… de ani. Se grăbea cât putea, că o durea un picior. Mă vede şi mă întreabă, ca de obicei:
Articol
POVEȘTI DIN SAT: Repetiția
Când reușești să rupi zece minute după ore, ca să poți face repetiții pentru programul artistic, parcă ai primi un cadou. Și elev, și profesor.
Articol
POVEȘTI DIN SAT: Copiii secetei
Trenuri încărcate cu copii ajungeau în zona unde seceta nu bântuise așa tare: erau slabi, flămânzi, îmbrăcați în zdrențe. Lumea începe să le spună Copiii secetei. Dintre cei mulți, trei frați: Ticu, Gheorghiță și Ana, frați orfani au fost luați de lângă mama bolnavă și duși spre a fi salvați.
Articol
POVEȘTI DIN SAT: Accidentul
„M-am accidentat acolo, în Spania și nu am putut să rămân. Am venit să mă refac aici, în țară, dar plec dincolo, iar. Trag și eu cum pot, să ajung la pensie. Dacă tot am stat o viață departe de ai mei, măcar să pot să stau liniștită, la bătrânețe...”
Articol
POVEŞTI DIN SAT: A murit Hera!
Portbagajul se ridică, lăsând să se vadă înăuntru o cutie de carton iar lângă ea, un cățel cât să încapă în ea. Hera: un ciobănesc german, pui de câine lup care țopăia, scoțând un schelălăit subțire, un fel de plâns.
Articol
POVEŞTI DIN SAT: Lidia
Se întâlnesc în fiecare an, la Luminație. Este locul în care nu poate lipsi niciunul dintre ei. De obicei, îşi scriu înainte. Se caută și peste an.
